Intotdeauna invingatori!!!...CPNT Brasov

Intotdeauna invingatori!!!...CPNT Brasov

Atentie!!!!!!!!!!!...venim

Atentie!!!!!!!!!!!...venim

marți, 21 decembrie 2010

CAMPIONI 2010 !!!

CPNT Brasov ... campioni FRTE 2010


joi, 16 decembrie 2010

Minirev CPNT 2010 Intorsura Buzaului











Gala Supervoluntari 2010




Cel mai bun proiect extrascolar
"Traseul educational al scolilor din Carpati"
Grup Scolar Industrial Racos


duminică, 1 august 2010

duminică, 18 iulie 2010

Marathon 7500 - Bucegi 2010



Echipa castigatoare - Sponser Team (timp: 20.17 h)




Alte echipaje

vineri, 9 iulie 2010

Sesiunea de comunicari - faza nationala

Sa vorbim un pic de sesiunile de comunicari. Pentru cei ce nu stiu acestea sunt niste concursuri tip olimpiada in care se bat pe proiecte geografice cei mai buni elevi din Romania.
Anul acesta am avut bucuria sa insotesc delegatia judetului Brasov la faza nationala tocmai la Alexandria. Nu vreau sa vorbesc de saracia existenta la sud de Meridionali...o sa fiu strict pe „comunicari”
Brasovul a fost reprezentat de Potcoava Ana ( CN Andrei Saguna), Buta Roxana (CN Andrei Saguna) si Crainiciuc Raluca (CN Unirea).
Am asistat timp de doua zile la o sumedenie de dezbateri neoficiale, discutii, pareri si in final „comunicari geografice”.
Eu nu sunt o piesa importanta a sistemului de invatamant romanesc si nici nu imi doresc sa fiu!!!...dar nu uitati parerea mea conteaza. De ce?...pentru ca este obiectiva.
1. Elevul calificat la aceasta faza nationala este cel mai important element al evenimentului, nu profesorul insotitor, nu comisia „x”nu comisia „y”, nu Comisia Nationala de Evaluare. De ce?... e la mintea gainii raspunsul: pentru ca elevul aduce ceva nou, a gasit o problema si s-a straduit sa si rezolve problema respectiva. Si pentru ca s-a calificat la faza nationala inseamna ca proiectul sau este bun si poate fi aplicat intr-un viitor apropiat sau mai indepartat.
2. Suntem condusi de o generatie de mosnegi atat de invechiti (cred ca e pleonasm J)))incat daca le-ai spune ca tu poti „ascunde” Soarele...te-ar arde pe rug ca si Inchizitia.
3. Aceste concursuri sunt facute pentru a fi facute si pentru a exista aceea hartie ca au fost facute („- Stiti domnule Basescu, noi geografii avem activitate...chiar ieri am avut o sesiune de comunicari” si sa stiti saptamana viitoare avem olimpiada Stiintele Pamantului...deci, nu ne mai vedem capu de atatea activitati). Le cereti elevilor motivatia, scopul, obiective...dar d-voastra dragilor aveti aceste lucruri. O intrebare simpla si termin...Cum ati masurat atingerea feedbackului acestei sesiuni? Ati facut o analiza SWOT?... poate trebuie imbunatatit ceva la anu'

Revin la delegatia mea, de fapt nu a mea, caci nu eu am fost coordonatorul de proiecte, dar sunt brasovean inrait si inima mea bate in „brasoveana”.

Buta Roxana viitoare eleva a clasei a 10-a a deschis balul la Geografia Mediului cu o lucrare buna si un titlu mai mult decat frumos si incitant „Protejarea rezervatiilor naturale – o iluzie?”. Am asista la cele 15 minute de prezentare. Ce am observat?...Un copil destept care poate prezenta o lucrare fara foi, totusi un pic tacticizat, dar cu un vocabular stiintific dezvoltat si un debit verbal incredibil. Roxana este o eleva cu potential mai ales ca de abia a terminat clasa 9-a. Studiul de caz pe care l-a facut pe rezervatia mlastinilor de la Harman nu este pueril si poate fi aplicat cu costuri minime de catre ONG de mediu din judet.

Nu ma pot abtine, ce mi-a placut la copii din Brasov, au fost profesionisti de la inceput pana la sfarsit...prezentare, Power Point, mouse „smecher”, pliante, panouri si machete...bine pregatiti pentru ati „lua ochii”. Atitudinea si imaginea conteaza cel mai mult.

La geografie Generala a prezentat Crainiciuc Raluca reprezentanta C.N Unirea. Nu voi spune prea multe despre lucrare, pentru ca nu am gasit puncte slabe ( fiind o lucrare de statistica geografica) si io sunt „miscat” numai cand aud de mediu. Bine gandita si structurata, lucrarea prezinta importanta pentru Politia Mun. Brasov produsul ei fiind o harta a infractionalitatii in municipiul nostru. Mi-a placut ideea lucrarii din prisma faptului ca eu ca si geograf nu m-as fi gandit niciodata la un astfel de proiect.
Potcoava Ana – nici nu stiu cu ce sa incep.

Pentru cei care stiu, un fel de Ioana Bejan de la CPNT mai boema; mai precis „un mare geograf” in trup de copil.
„D-le Ilinca, ONORATA COMISIE, v-ati batut joc de acest copil...l-ati tratat asa cum Goliath la tratat pe David...cu superioritate, de sus. Sunt ferm convins ca nici astazi la 2 zile de la terminarea sesiunii nu stiti ce s-a intamplat cu cele 6 PET-uri de plastic din sala in care a-ti fost evaluatori. De ce?...pentru ca Ana poate sa faca „fotosinteza” intr-o incapere intunecata si voi....NU!
Ca sa inteleaga lumea despre ce discut. Lucrarea d-soarei Potcoava a fost una „futurista”, un inceput de lucrare de doctorat (poate mai mult)...ceva de gen...un proiect de cateva sute milioane de euro. Adica nu un pliant cu pensiunea „X” din Targoviste ca sa promovez un turism oricum mort, nu o harta cu zona „x” din Obcinele Moldovei care sa promoveze ceva...ci un „CENTRU DE RECICLARE A DESEURILOR”, un colos de care avem disperata nevoie cu tot ce inseamna colateral, implicatea Ministerului, a UE, a ONGurilor, a Omului de rand pentru colectarea selectiva...a ta domnule Ilinca care nu cred ca ai fost in stare sa-ti arunci la gunoi nici PET-ul de Fanta. A fost o lucrare care ar eclipsa Patinoarul Olimpic din Brasov...o lucrare pe care germanii ar cumpara-o azi.( cred ca ar cumpara-o si pe AnaJ)))))).
Ce mi-a placut...ideea in sine a lucrarii, si zic din prisma CPNTului...era o chestie la care noi nu cred ca ne-am fi aruncat singuri ( e mare, mult prea mare)...dar nu asta mi-a placut in mod special...ci modul de prezentare a comunicarii. A fost momentul in care domnul Ilinca s-a trezit din somn, momentul in care si ceilalti membrii ai comisiei au fost implicati, nu doar...Maria Sa. Proiectul e bun, chiar viabil, nu stiu daca la noi in Romania. Ceea ce a facut Ana e probabil schita unui proiect de "dimensiuni".
Poate am scris un pic cam mult despre Ana, dar scriu acum cat mai e la noi...si ma refer la Romania. Pentru ca toti stim, ca cei speciali si cu avant nu raman prea mult aici, unde suntem condusi de ceausisti.

O sa spuneti ca sunt agresiv si poate un pic prea pornit. Dar dupa ce am asteptat ONORATA COMISIE 3 ore pentru premierea care a durat 20 minute o sa intelegeti. De ce au stat atat?...Pentru ca au dorit o evaluare corecta!!!
Ma bucur, dar atunci cum va explicati ca Buta Roxana cu a patra nota la Geografia Mediului nu a prins nici macar una din cele 6 mentiuni.

Incerc sa ma opresc...sunt multe de zis. Eu atat spun....FELICITARI fetelor!!!! Felicitari Brasov!!!

luni, 28 iunie 2010

Trofeul Brasovului e al CPNTului!!!!!!!

Trofeul Brasovului – 25-27 iunie 2010 la Izvorul Muresului
Am plecat 29 de indrazneti din Brasov pentru a ne apara pozitia de fruntasi in cadrul federatiei. Am avut doua saptamani pentru a pregati aceasta etapa. „Greu d-le!”...
Am incercat sa pastram aceiasi echipa care a castigat Trofeul Vanturaritza, insa a trebuit sa inlocuim alpinista (Iulia Demeter – care avea examen) cu altcineva...si normal am apelat la Copilutzu, o veterana a concursurilor din federatie (fara performante notabile, dar foarte constanta la a pierde podiumul la mustata J))).
Au inceput cu doua saptamani de antrenamente de alergat si orientare pe harta (...la un moment dat Teo mica...si-ar fi dorit sa nu fi renuntat la Triathlon pt Floare de Colt...pentru ca acea „poza” care se numea harta ii dadea mari batai de cap). In cealalta sfera, Soaca isi biciuia menestrei cu „note muzicale”, cu corzi rupte si chitari aruncate de pereti.
Am plecat pe o vreme infernala, unii cu gandul la cupe, altii cu gandul la a nu se uda prea tare.
A inceput concursul...suntem in tabara de baza de la Izvorul Muresului. Nu mai e ca inainte, primirile sunt din ce in ce mai reci, parca nu mai suntem prieteni (atentie organizatori....ne vom pierde simpatizantii, incepatorii daca nu luam atitudine si nu ii facem sa se simta importanti). Este o parere personala, dar unul din momentele importante ale competitiei este este primirea participantilor, atunci simti caldura primirii si atmosfera prin care iti dai seama ca prezenta ta....CONTEAZA. E o chestie generala pe care am observat-o din 2009 si pana acum.
A urmat sedintza tehnica clasica cu informatii bine puse la punct, totusi cu un interes scazut din partea participantilor. De aceea nu am comentat la anularea probei de regularitate, nu imi place sa fiu cel care sunt impotriva tuturor, noroc ca am „pitbullii” in spatele meu care o fac. Aici vreau sa felicit doua persoane...in primul rand pe Smendre de la CPNT care a pus punctul pe „i” si care scoate in evidentza faptul ca nivelul scade (competitional vorbind) si pe Oli de la FDC care a avut taria de a anula aceasta proba.
Problema 1: - vreme urata, ceata, ploaie, iarba uda, noroi,balti
-argument pt Smendre: competitie, echipament obligatoriu, miscare
Problema2: - competitie, echipament obligatoriu, miscare
-argument pt Oli: nivel scazut al federatiei
O sa incercati sa ma contraziceti, va garantez ca nu aveti cum. Federatia nu e pe un drum bun pentru ca noi, presedintii de cluburi nu suntem fermi pe pozitii si nu stim sa ne impunem Federatia. Cel mai bun exemplu este suprapunerea celor doua competitii ( turism sportiv cu ciclism). Am demonstrat ca suntem sub ei ca si federatie si ca banul decide in Romania. Domnilor, trebuie sa aratam ca avem coloana vertebrala si ca suntem cineva (intr-adevar nu am om care sa ii bata la ciclism pe baietii aceea, dar nici ei nu au oameni care sa ma bata la orientare, pe Smendre si Copilutzu la alpinism, pe Balan si Teo mica la cros). Sar peste polemica si trecem la lucrurile care ne intereseaza.
S-a facut dimineatza si am intrat in teoretice...locul 2 la teoretice general, onorabil mai ales ca am mentinut ca si la Vanturaritza locurile 1 la alpinism si sanitar. Ne trebuie neaparat o clona a lui Gruie pt flora unde chiar daca suntem in primii 5, se poate mai mult.
A urmat orientarea pe o ploaie torentiala. Cum a fost?...Iarba uda, mocirla cat incape, apa peste tot (cea din adidasi se incalzise la un moment dat), inceput de hipotermie, harti si fise ude. Cu toate acestea, iarasi o parere personala...FELICITARI Oli...mi-a placut la nebunie.....a fost tehnica, precisa, a concurat cu orientarile profesioniste. Rezultate: io locul 1 cu 47 minute si Teo locul 4 cu 52 minute...asta a insemnat locul 1 pe echipe.
Dupa doua probe (teoretice, orientare) ne aflam la o egalitate perfecta cu Caraiman Campina. Ma gandeam ca la proba de cros o sa-i facem, dar ne fac la cultural....atunci important era alpinismul. N-am stiut pana spre seara rezultatele la alpinism (locul I Smendre cu 33 secunde, Bejan locul II cu 39 sec si Ciri mic locul IV cu 43 de secunde...si fata noastra draga Copilutzu fruntasa cu 1.16 min cu o secunda inaintea tipei de la Caraiman - tin sa-i multumesc lui Paul FDC pt corectitudinea arbitrajului).





Copilutzule, suntem mandri de tine!!!!!!!
Eram pe primul loc, cu sanse mari la trofeu asa ca am intrat in cultural un pic mai degajati , asta spun io...care eram pe margine J))))))
Mi-a placut la nebunie ce a devenit CPNTul in juma de an...muzica buna, poezie, umor ( vreau sa felicit pe toti: IRE, Soaca, Vio, Monica, „Andrelele”, Oana, Adi, Teo mare, Bogdan, Iuli, Gogu, Balan...ati fost fantastici)...am uitat: Teodora (excelenta interpretare a poeziei...o faci invidioasa pe Catalina).
Locul 2 la cultural...au castigat Verzii...ceea ce inseamna ca o sa muncim si mai mult...si cu siguranta vom castiga.
A fost o seara cu foc de tabara, cu ploaie, cu cantece...
Dimineatza devreme am alergat la cros...buna miscare. Balan a luat locul 2, Teo mica locul 4, Andrei locul 5, io locul 6, Carmina locul 7 si Eugen locul 8.
Am castigat si al doilea trofeu de anul acesta.....”Sa vina cupa/Sa vina cupa/Sa vina cupa...la Brasov”


-urmeaza Monom...deja am inceput pregatirile

P.S: Toate cele scrise mai sus sunt ale mele si mi le asum!!!

sâmbătă, 5 iunie 2010

Cros Sacele - 5 iunie Ziua Mediului




Locul 1 Balan Silviu - CPNT Brasov
Locul 2 Spiridon Cornel - CPNT Brasov
Locul 3 Alex Vas - Sacele




joi, 13 mai 2010

Prima Evadare 9 mai






Ideea participarii la "Prima Evadare" a venit destul de tarziu, dupa Ecomarathon Moeciu de Sus.
Andreea si Nicu isi doreau neaparat sa mearga la Bucuresti pentru ca participasera si anul trecut si le paruse un concurs frumos cu multi oameni si un traseu mai mult decat accesibil.
Dupa ce alergasem cu o saptamana inainte la Ecomarathon (42 km), m-am gandit ca nu mi-ar strica un concurs de MTB mai ales ca nu era diferentza de nivel deloc si astfel puteam face o figura buna fara a forta prea mult, mai ales ca peste doua saptamani avem un alt maraton la Herculane.
Asa ca ne-am facut o echipa de 5 participanti brasoveni si saceleni si am purces catre Bucuresti. Pentru Balan si Andreea reprezenta un mic antrenament inainte de Oradea Iron Bike iar pt Iuli o posibilitatea de a ma bate mai ales ca a crescut mult ca forma in ultimele 6 luni.
Am plecat pe la 5 dimineatza din Brasov, dupa ce cu o zi inainte Nicu mai facuse un drum de Bucuresti (parea sa nu aibe nimic...poate un pic obosit). Peripetiile au inceput inainte de a ajunge in Bucuresti. Inainte de Ploiesti am facut explozie la masina, asa ca Nicu cu Andrei au fost nevoiti a-si arata iscusintele in ale mecanicii pt a ne pune iar pe "roate". Am ajuns intr-un sfarsit si la zona de start unde anul acesta s-au inscris aproape 1300 de concurenti. Am incercat sa ne incalzim un pic, nu prea am reusit din cauza ca am ajuns cam tarziu asa ca ne-am aliniat frumusel la start.
Nicu, Andreea si Balan in primii pt ca avea SPDuri si doreau sa scape de aglomeratie, io cu Iuli si Bogdan (care a aparut cu 5 minute inainte de start), pe la mijlocul plutonului.
Era un concurs cu foarte putine fetze cunoscute, ceva oameni de la MDM Bucresti si de la Verde Galati, in rest nimeni. Asa ca pana la finalul concursului nu am retinut prea multe figuri, poate doar tipa care a plecat in spatele meu si ne-am intalnit de cateva ori pe traseu, ultima oara dupa ce am plecat din CP2 la km 24 ( nu i-am retinut nr.)
S-a dat startul....si am pornit si noi exact dupa 1.56 minute. Am incercat sa fortez de la inceput insa degeaba, depaseam foarte greu fiind inghesuiala foarte mare si riscam o accidentare de la inceput. Am tot asteptat sa se termine asfaltul, sa pot merge si io mai calumea stiind ca multi vor incetini pe forestiere.
La un moment dat m-a depasit Soaca care era cam kamikaze, erau sa-l dea jos de vreo doua-trei ori cativa concurenti pe care ii depasise cam din scurt.
S-a intrat pe forestier, cam umed din cauza ploi care cazuse si cadea in continuare. S-au format doua trenulete de ciclisti, care nu puteau fi depasiti si care te incetineu rau de tot, asa ca am tot ales variante priin padure si boscheti. La un moment dat dupa vreo 5-6 km l-am prins pe Balan care avea pana. Am tot tras sa-i prind pe Bogdan si pe Andreea ... nici o sansa, ma chinuiam ingrozitor sa depasesc oameni care ori tineau de pozitia lor, ori nu puteau tine o parte din cauza terenului mlastinos.
Cu greu am ajuns la centura Bucurestiului si zarind in fata un camp mi-am zis ca aici e momentul sa ma descatusez si sa atac pozitiile din fata (adica primii 150). Insa, terenul era mai mult decat umed si mlastinos, era la fel ca Patinoarul Olimpic din Brasov. In timp ce o gramada de oameni cadeau ca secerati, eu incercam din rasputeri sa imi tin echilibrul. Am pastrat o viteza medie bunicica asa ca namolul nu prea avea timp sa se depuna pe saboti. Totul era sa nu incetinesc.
Am inceput sa depasesc deja concurenti cu gramada ceea ce imi ridicase moralul si uitasem de namolul de pe traseu. In scurt timp am prims iar un grup de 20-30 de ciclisti destul de compacti, asa ca iar am redus ritmul.
Nu eram obosit deloc, insa destul de nervos pe aglomeratia din traseu. Traseul devenise la un moment dat aproape impracticabil, a trebuit sa desfac saboti sa pot merge normal, oricum nu aveam nevoie de frane.
In sfarsit am ajuns pe drum mai tare, insa cu multe pietricele care sareau in sus ca pestii. Greseala mea a fost ca am fortat sa intrec cat mai multi, mai ales ca MTB ul meu era in forma. Insa dupa 100 m pe acel drum blestemat am auzit un ...crrrr...crrr si asta a fost...cursa se cam incheiase...derailleur-ul se infipsese in spite. Am incercat sa remediez cumva situatia...degeaba. Singurul lucru pe care l-am putut face in lipsa unei chei de lant ca sa-l pun pe direct, a fost sa-l las sa atarne in asa fel incat sa nu-mi blocheze roata de spate. Bun!...si ce fac acuma?...Era km 13-14...ma puteam intoarce...dar ce fac la masina pana vin ceilalti brasoveni de la premiere (Oana cu Andrei se intorceau si ei tarziu de la Decathlon). Mi-am zis ca 10 km pot alerga pana in CP1 si apoi...aveam sa ma intorc pe sosea pana inapoi la start.
Asa ca dai si alearga. Nu eram obosit asa ca alergarea era destul de facila, problema era ca trebuia sa imping bitza dupa mine ( si incarcata cu noroi nu era un lucru usor). Am ajuns la sosea care numai a sosea nu mai arata fiind plina de pietricele. Am alergat...si lumea trecea incet pe langa mine. A trecut si Aura de la Truly pe la km 18...il tot asteptam pe Balan si pe Iuly sa ma depaseasca...insa deocamdata nimic. La ecomarathon distantele pareau mai scurte din cauza diferentelor de nivel, aici vedeam sirul de ciclisti pe 2-3 km si ma ingrozeam la cat mai aveam de parcurs. Pe la 12.15 am ajuns la CP 1 dupa 15 km de MTB si 10 km de alergat. Am stat vreo 10 minute sa ma gandesc ce fac, am incercat sa mai repar ceva la MTB (oricum nu aveam ce), la un moment dat ma gandeam sa ma intorc in Bucuresti cu inca 2 fete ce aveau si ele derraileurul rupt. Cand, deodata apare Balan care avusese doua pene, si i-a fost greu sa faca rost de ceva camera. Am mai stat un pic si am hotarat sa mai alerg pana la km 40 un era celalalt punct de control ( arbitrii ziceau ca e km38 si ca se poate retrage din cursa si acolo). Aveam 14 km de alergat...hai ca se poate. Am plecat imediat dupa Balan, care si asta e cam kamikaze....in incercarea de a prinde plutonul si-a luat o tranta de ma mir ca nu a patit nimic ( cred ca avea 40 km la ora). Dupa vreo 500m-1km m-a prins din urma tipa de la start care a plecat in spatele meu, si care mersese bine primii 10 km ( cel putin asa am observat....pe la km 7 inca eram impreuna). Am schimbat vreo doua vorbe dupa care i-a dat talpa ( i-am uitat numarul...oricum felicitari pt cursa). Si uite asa a inceput iar o cursa de marathon. Pe la km 36 m-a ajuns Iuli care nu stiu ce a facut de a mers asa incet...oricumpt un incepator s-a descurcat bine. Tot pe acolo m-am intalnit cu Stefan Dan din Zarnesti care a incercat sa ma ajute sa-mi repar bitza sa nu mai alerg si ultimii 20 km...insa nu era nimic de facut.
Asa ca pe la 14.50 am ajuns in CP2 (km 38). Facusem pe ultimii 14 km 2.20 ( foarte mult...insa am tot pierdut cu derailleurul care imi mai intra in spitze...si cu noroiul care imi ingreunase destul de mult bitza). Tin sa multumesc si concurentului care pe la km 35 imi daduse niste cioco Tobleone si niste bombonele trase in ciocolata.
Am plecat in continuare pe traseu stiind ca pana la sosire mai is 17 km...si trimitand vorba prin concurenti sa mi se pastreze si mie niste paste la final. Numai la pastele alea ma gandeam!!!
Iar padure, iar camp, iar padure...concurentii treceau cu nonsalanta pe langa mine. Traseul foarte fain pt MTB. Nu a fost tehnic si nu a avut urcari sau coborari grele unde sa pot recupera.
Ultimii 3 km nu se mai terminau...era 16.14 si ma gandeam sa ajung pana la 16.30.
Am ajuns intr-un final la sosire dupa 6.38 ore...dupa 15 km de MTB si 40 de alergat.
Nicu e in primii 100, Andreea pe 6 la fete, Soaca in primii 150....iar Iuli cu Balan au facut cam 5.20.
Un concurs interesant...totusi, mult prea multi participanti....trebuiau cel putin 10 km de plat sa se desparta un pic plutonu. Noroi foarte mult, dar si asta are farmec.
NU stiu daca mai ajung la anu...sigur vor fi 2000. Felicitari organizatorilor!!!....nu e usor sa organizezi un astfel de eveniment.

Bafta Balan si Pupaza (Andreea) la Iron Bike Oradea din week.





luni, 10 mai 2010

Piatra Craiului - Diana - Padina Popii 8 mai


impreuna cu Oana, Andrei,Iuli, Adi Turcu, Ciri, Gabi Munteanu, Adi Turcu, Balan si Cristina Basarabeanca.




luni, 3 mai 2010

Ecomarathon 2010




Marathon 42km

Clasament general OPEN

9 Balan Silviu 4:45:46
55 Spiridon Cornel 6:04:13
65 Coserea Iulian 6:17:07

Clasament categoria 18-34 ani

4 Balan Silviu 4:45:46
24 Spiridon Cornel 6:04:13
31 Coserea Iulian 6:17:07


CROSS - 14 km

masculin:

18 Dobrinoiu Emanuel Manu 1:27:30


N-am mai scris demult si imi vin cam greu cuvintele. Ecomarathon …da, despre asta tre sa povestesc. A trecut si ma gandesc cu groaza ca vine organizarea lui “7500”.
Am adormit undeva spre 1 noaptea, sperand ca nu am uitat nimic in ceea ce priveste organizarea posturilor. Pana cand a sunat ceasul ora 6.30 am dormit neintors. In afara de George totul era cufunda in tacere, intrerupta din cand in cand de sforaiturile celor din corturi.
Incepe alergarea cu alimentele, energizantele, tabelele, arbitrii…asa ca ma prinde ora 8.30 neechipat, nemancat si cu o duba fara motorina ce trebuia sa ajunga la 9 in postul de la Scoala Fundata. Noroc ca Smendre si Manu is baieti descurcareti si au ajuns la timp. Si acu imi amintesc cum stateam la start cu telefonul in mana si il stresam pe Smendre, de parca el nu era destul de stresat.
4…3…2…1…GO! Si ma trezesc alergand alaturi de o multime de oameni apasat de ganduri negre ca nu ajunge “alimentarea “ la timp, ca nu gasesc arbitrii posturile. Trebuie sa precizez ca CPNT Brasov a ajutat la organizarea acestui marathon prin prezenta voluntarilor in posture, de aceea imi era mereu gandul la organizare.
Alerg pe sosea langa Dani Spulber si parca in sfarsit intru si eu in cursa. Is legat la sireturi, am betele la mine, un gel in buzunaru de la spate care ma cam enerveaza…da, sunt pregatit. Rand pe rand trec de concurentii de la cross (distant scurta 14 km) care au plecat un pic cam tare. Dupa primii 2,5 km sunt inca la un pas de Dani si il vad pe Balan la vreo 200m mai in fata. Inseamna ca am plecat destul de tare ca si la celelalte semimaratoane la care am fost. Intram pe forestier si nu slabesc ritmul deloc cu toate ca stiu ca o sa inceapa cat de repede urcarea care era un pic abrupt pentru alergat.
Ajung la pod…acolo e Rares care incurajeaza frenetic pe toata lumea, trec podul si ma lansez in urcare. Imping tare in bête si incep sa depasesc ceva lume, incet , incet trec de partea mai grea si apoi de Mihai de la Truly. Ajung sus La Mandru unde ma hidratez un pic, sunt multumit ca pe urcare am castigat foarte multe pozitii (vreo 10-12), doar Mihai Orleanu m-a depasit. In fata mea sunt doi maratonisti de la Ro Club Maraton si Cata Zisu. Ma gandesc sa trec de ei pana la prima coborare mai lunga. Fortez un pic, trec de Cata, dar ceilalti alearga foarte bine.
Incep coborarea, io zic destul de bine. Nu prea e punctul meu forte, de obicei ma refac fizic pe coborare pentru ca nu fortez. Cunosc portiunile acestea de traseu…pana la urmatoarea panta mai e aproape 1 km. Incepe lumea sa ma depaseasca si ma uit in spate ca nu cumva sa ma ajunga si Manu care participa la cross si vrea sa ma bata macar pe prima bucla.
In sfarsit, iar urcare…ne indreptam catre Scoala Fundata. Iar ma simt bine asa ca alerg destul de tare…intrec pe cei care ma depasisera pe coborare plus inca vreo 5 dinre care sip e Gianina Tanase. Mai e o tipa in fata mea, dar nu pot sa o ajung…inca 100 de metrii si ajung la finalul primilor 9 km. Ma uit la sosea, acum pleaca pe coborare Marc si Sulica. E si Dani acolo. Waw…chiar am mers tare.
Ma hidratez si plec…nu-mi plac coborarile asa ca ma stradui sa nu pierd pozitii. Am facut pana in Scoala Fundata 55 min, ceea ce ma motiveaza sa merg repede pentru ca ma simt bine. Traseul alterneaza cu mici urcari si coborari….trec de multi crossisti…e si Metaxa printre ei.
Urmeaza ultima coborare, soseaua si gata prima bucla.

Sunt destul de ok…nu stau prea mult si plec pe urcarea catre Coltii Zilistei. Suntem vreo 3 maratonisti destul de grupati. Din urma vine tare si Gianina cu care ajung deodata in varf la Teo si Liviu….o dam de vale, iar nu prind viteza si ramn un pic pe urma…cand in sfarsit prind un grup de vreo 10 realizam ca ne-am pierdut. Ne intoarcem…io numa vreo 150 de metrii…dar déjà m-au mai prins vreo 5 printre care e si Ioana Ciulei. Distanta intre fete e acum mai mica…cred ca vreo 3-4 minute intre primele 3.
Din Cheile Gradistei incepe un forstier de aproape 7 km…care pe caldura de afara avea sa faca multe victime. Am adoptat un mers rapid cu toate ca Balan ma sfatuise sa alerg sa nu pierd prea mult timp. Ioana Ciulei desi la 50-70 metrii in fata mea alerga, nu reusea sa se indeparteze. Era care pe care, ne intreceam intre noi un grup de vreo 5 maratonisti. L-am prins pe Mihai de la Truly pentru a treia oara in acest marathon (pe urcari eram mai bun, pe coborari…ma lua…déjà ma gandeam ce o sa fac pe coborarea spre sosire pentru ca Mihai mergea mai bine ca mine). Dar déjà ma luase valu si eram doar pe la km 22-23. Ma gandeam ca Mihai nu se simte prea bine, si ca o sa-l depasesc usor…cand deodata incep sa ma simt fara vlaga…si simt nevoia sa ma asez. Ma controlez in buzunare, gelu era dus demult…si nu aveam nik de rontait. Fir-ar sa fie!!!...ma ridic, fac 3-4 pasi si ma asez iar. Ce dracu!!!...nu mai aveam benzina. Imi venea sa mananc pietrele de pe drum. Incep sa vina urmaritorii, ma ridic si ma tarasc pe drum. Trece Caba, apoi un grup de vreo 6…apoi incep sa le pierd numaratoarea. Intreb lumea cat mai e pana in complex…200 m mi se raspunde….Nu mai pot!!!...imi tarasc si piciorele si betzele…il vad si pe Iuli in spate….Asta mai lipsea!!!
El a mers foarte bine, peste asteptari….insa io imi imaginam cat de prost pot sa merg.

Bineinteles ca nici in post la Oana si Andrei nu mi-a reveni cu toate ca am sezut vreo 5 minute si am mancat vreo 5 tavi de banane si tot felu de energizante.
Plec la drum cu picioarele pline de crampe, asta mai imi lipsea…si cu moralul la pamant. Nu pot sa-mi cred ochilor…eram acolo, la bataie cu Alex Fodor, Gianina, Ciulei si inca cativa grei.
Asta e…mai pierd o gramada de pozitii…si dintr-o data observ….ca pe coborari alerg binisor…si nu urc prea rau….doar platu ma omoara.
Termin bucla 2…destul de tarziu…cica is pe 61 la general.
Urmeaza o cursa de urmarire si recuperare a timpului pierdut. Pana la Bisericutza…mai intrec cativa…chiar si pe Iuli J.


Ajung in Bangaleasa dupa fix 4ore si 50 minute…iau un activator si urc Gutzanu.
La 2 minute de poiana il vad la umbra pe Mihai de la Truly care s-a cam “taiat”, apoi pe coborarea spre Moeciu pe Nusu care era accidentat. Chiar a fost un marathon greu care a cam rupt pe multa lume
Dupa 6 ore si 4 minute trec linia de sosire imediat dupa Elena Fodor. Balan e in primii 10….Felicitari!!!
Felicitari organizatorilor…pt traseul oferit si pentru inca o alergare in natura.

duminică, 25 aprilie 2010

Despre mine

Fotografia mea
2011 - Adventure Races 2012 - Winning Races