Intotdeauna invingatori!!!...CPNT Brasov

Intotdeauna invingatori!!!...CPNT Brasov

Atentie!!!!!!!!!!!...venim

Atentie!!!!!!!!!!!...venim

joi, 13 mai 2010

Prima Evadare 9 mai






Ideea participarii la "Prima Evadare" a venit destul de tarziu, dupa Ecomarathon Moeciu de Sus.
Andreea si Nicu isi doreau neaparat sa mearga la Bucuresti pentru ca participasera si anul trecut si le paruse un concurs frumos cu multi oameni si un traseu mai mult decat accesibil.
Dupa ce alergasem cu o saptamana inainte la Ecomarathon (42 km), m-am gandit ca nu mi-ar strica un concurs de MTB mai ales ca nu era diferentza de nivel deloc si astfel puteam face o figura buna fara a forta prea mult, mai ales ca peste doua saptamani avem un alt maraton la Herculane.
Asa ca ne-am facut o echipa de 5 participanti brasoveni si saceleni si am purces catre Bucuresti. Pentru Balan si Andreea reprezenta un mic antrenament inainte de Oradea Iron Bike iar pt Iuli o posibilitatea de a ma bate mai ales ca a crescut mult ca forma in ultimele 6 luni.
Am plecat pe la 5 dimineatza din Brasov, dupa ce cu o zi inainte Nicu mai facuse un drum de Bucuresti (parea sa nu aibe nimic...poate un pic obosit). Peripetiile au inceput inainte de a ajunge in Bucuresti. Inainte de Ploiesti am facut explozie la masina, asa ca Nicu cu Andrei au fost nevoiti a-si arata iscusintele in ale mecanicii pt a ne pune iar pe "roate". Am ajuns intr-un sfarsit si la zona de start unde anul acesta s-au inscris aproape 1300 de concurenti. Am incercat sa ne incalzim un pic, nu prea am reusit din cauza ca am ajuns cam tarziu asa ca ne-am aliniat frumusel la start.
Nicu, Andreea si Balan in primii pt ca avea SPDuri si doreau sa scape de aglomeratie, io cu Iuli si Bogdan (care a aparut cu 5 minute inainte de start), pe la mijlocul plutonului.
Era un concurs cu foarte putine fetze cunoscute, ceva oameni de la MDM Bucresti si de la Verde Galati, in rest nimeni. Asa ca pana la finalul concursului nu am retinut prea multe figuri, poate doar tipa care a plecat in spatele meu si ne-am intalnit de cateva ori pe traseu, ultima oara dupa ce am plecat din CP2 la km 24 ( nu i-am retinut nr.)
S-a dat startul....si am pornit si noi exact dupa 1.56 minute. Am incercat sa fortez de la inceput insa degeaba, depaseam foarte greu fiind inghesuiala foarte mare si riscam o accidentare de la inceput. Am tot asteptat sa se termine asfaltul, sa pot merge si io mai calumea stiind ca multi vor incetini pe forestiere.
La un moment dat m-a depasit Soaca care era cam kamikaze, erau sa-l dea jos de vreo doua-trei ori cativa concurenti pe care ii depasise cam din scurt.
S-a intrat pe forestier, cam umed din cauza ploi care cazuse si cadea in continuare. S-au format doua trenulete de ciclisti, care nu puteau fi depasiti si care te incetineu rau de tot, asa ca am tot ales variante priin padure si boscheti. La un moment dat dupa vreo 5-6 km l-am prins pe Balan care avea pana. Am tot tras sa-i prind pe Bogdan si pe Andreea ... nici o sansa, ma chinuiam ingrozitor sa depasesc oameni care ori tineau de pozitia lor, ori nu puteau tine o parte din cauza terenului mlastinos.
Cu greu am ajuns la centura Bucurestiului si zarind in fata un camp mi-am zis ca aici e momentul sa ma descatusez si sa atac pozitiile din fata (adica primii 150). Insa, terenul era mai mult decat umed si mlastinos, era la fel ca Patinoarul Olimpic din Brasov. In timp ce o gramada de oameni cadeau ca secerati, eu incercam din rasputeri sa imi tin echilibrul. Am pastrat o viteza medie bunicica asa ca namolul nu prea avea timp sa se depuna pe saboti. Totul era sa nu incetinesc.
Am inceput sa depasesc deja concurenti cu gramada ceea ce imi ridicase moralul si uitasem de namolul de pe traseu. In scurt timp am prims iar un grup de 20-30 de ciclisti destul de compacti, asa ca iar am redus ritmul.
Nu eram obosit deloc, insa destul de nervos pe aglomeratia din traseu. Traseul devenise la un moment dat aproape impracticabil, a trebuit sa desfac saboti sa pot merge normal, oricum nu aveam nevoie de frane.
In sfarsit am ajuns pe drum mai tare, insa cu multe pietricele care sareau in sus ca pestii. Greseala mea a fost ca am fortat sa intrec cat mai multi, mai ales ca MTB ul meu era in forma. Insa dupa 100 m pe acel drum blestemat am auzit un ...crrrr...crrr si asta a fost...cursa se cam incheiase...derailleur-ul se infipsese in spite. Am incercat sa remediez cumva situatia...degeaba. Singurul lucru pe care l-am putut face in lipsa unei chei de lant ca sa-l pun pe direct, a fost sa-l las sa atarne in asa fel incat sa nu-mi blocheze roata de spate. Bun!...si ce fac acuma?...Era km 13-14...ma puteam intoarce...dar ce fac la masina pana vin ceilalti brasoveni de la premiere (Oana cu Andrei se intorceau si ei tarziu de la Decathlon). Mi-am zis ca 10 km pot alerga pana in CP1 si apoi...aveam sa ma intorc pe sosea pana inapoi la start.
Asa ca dai si alearga. Nu eram obosit asa ca alergarea era destul de facila, problema era ca trebuia sa imping bitza dupa mine ( si incarcata cu noroi nu era un lucru usor). Am ajuns la sosea care numai a sosea nu mai arata fiind plina de pietricele. Am alergat...si lumea trecea incet pe langa mine. A trecut si Aura de la Truly pe la km 18...il tot asteptam pe Balan si pe Iuly sa ma depaseasca...insa deocamdata nimic. La ecomarathon distantele pareau mai scurte din cauza diferentelor de nivel, aici vedeam sirul de ciclisti pe 2-3 km si ma ingrozeam la cat mai aveam de parcurs. Pe la 12.15 am ajuns la CP 1 dupa 15 km de MTB si 10 km de alergat. Am stat vreo 10 minute sa ma gandesc ce fac, am incercat sa mai repar ceva la MTB (oricum nu aveam ce), la un moment dat ma gandeam sa ma intorc in Bucuresti cu inca 2 fete ce aveau si ele derraileurul rupt. Cand, deodata apare Balan care avusese doua pene, si i-a fost greu sa faca rost de ceva camera. Am mai stat un pic si am hotarat sa mai alerg pana la km 40 un era celalalt punct de control ( arbitrii ziceau ca e km38 si ca se poate retrage din cursa si acolo). Aveam 14 km de alergat...hai ca se poate. Am plecat imediat dupa Balan, care si asta e cam kamikaze....in incercarea de a prinde plutonul si-a luat o tranta de ma mir ca nu a patit nimic ( cred ca avea 40 km la ora). Dupa vreo 500m-1km m-a prins din urma tipa de la start care a plecat in spatele meu, si care mersese bine primii 10 km ( cel putin asa am observat....pe la km 7 inca eram impreuna). Am schimbat vreo doua vorbe dupa care i-a dat talpa ( i-am uitat numarul...oricum felicitari pt cursa). Si uite asa a inceput iar o cursa de marathon. Pe la km 36 m-a ajuns Iuli care nu stiu ce a facut de a mers asa incet...oricumpt un incepator s-a descurcat bine. Tot pe acolo m-am intalnit cu Stefan Dan din Zarnesti care a incercat sa ma ajute sa-mi repar bitza sa nu mai alerg si ultimii 20 km...insa nu era nimic de facut.
Asa ca pe la 14.50 am ajuns in CP2 (km 38). Facusem pe ultimii 14 km 2.20 ( foarte mult...insa am tot pierdut cu derailleurul care imi mai intra in spitze...si cu noroiul care imi ingreunase destul de mult bitza). Tin sa multumesc si concurentului care pe la km 35 imi daduse niste cioco Tobleone si niste bombonele trase in ciocolata.
Am plecat in continuare pe traseu stiind ca pana la sosire mai is 17 km...si trimitand vorba prin concurenti sa mi se pastreze si mie niste paste la final. Numai la pastele alea ma gandeam!!!
Iar padure, iar camp, iar padure...concurentii treceau cu nonsalanta pe langa mine. Traseul foarte fain pt MTB. Nu a fost tehnic si nu a avut urcari sau coborari grele unde sa pot recupera.
Ultimii 3 km nu se mai terminau...era 16.14 si ma gandeam sa ajung pana la 16.30.
Am ajuns intr-un final la sosire dupa 6.38 ore...dupa 15 km de MTB si 40 de alergat.
Nicu e in primii 100, Andreea pe 6 la fete, Soaca in primii 150....iar Iuli cu Balan au facut cam 5.20.
Un concurs interesant...totusi, mult prea multi participanti....trebuiau cel putin 10 km de plat sa se desparta un pic plutonu. Noroi foarte mult, dar si asta are farmec.
NU stiu daca mai ajung la anu...sigur vor fi 2000. Felicitari organizatorilor!!!....nu e usor sa organizezi un astfel de eveniment.

Bafta Balan si Pupaza (Andreea) la Iron Bike Oradea din week.





luni, 10 mai 2010

Piatra Craiului - Diana - Padina Popii 8 mai


impreuna cu Oana, Andrei,Iuli, Adi Turcu, Ciri, Gabi Munteanu, Adi Turcu, Balan si Cristina Basarabeanca.




luni, 3 mai 2010

Ecomarathon 2010




Marathon 42km

Clasament general OPEN

9 Balan Silviu 4:45:46
55 Spiridon Cornel 6:04:13
65 Coserea Iulian 6:17:07

Clasament categoria 18-34 ani

4 Balan Silviu 4:45:46
24 Spiridon Cornel 6:04:13
31 Coserea Iulian 6:17:07


CROSS - 14 km

masculin:

18 Dobrinoiu Emanuel Manu 1:27:30


N-am mai scris demult si imi vin cam greu cuvintele. Ecomarathon …da, despre asta tre sa povestesc. A trecut si ma gandesc cu groaza ca vine organizarea lui “7500”.
Am adormit undeva spre 1 noaptea, sperand ca nu am uitat nimic in ceea ce priveste organizarea posturilor. Pana cand a sunat ceasul ora 6.30 am dormit neintors. In afara de George totul era cufunda in tacere, intrerupta din cand in cand de sforaiturile celor din corturi.
Incepe alergarea cu alimentele, energizantele, tabelele, arbitrii…asa ca ma prinde ora 8.30 neechipat, nemancat si cu o duba fara motorina ce trebuia sa ajunga la 9 in postul de la Scoala Fundata. Noroc ca Smendre si Manu is baieti descurcareti si au ajuns la timp. Si acu imi amintesc cum stateam la start cu telefonul in mana si il stresam pe Smendre, de parca el nu era destul de stresat.
4…3…2…1…GO! Si ma trezesc alergand alaturi de o multime de oameni apasat de ganduri negre ca nu ajunge “alimentarea “ la timp, ca nu gasesc arbitrii posturile. Trebuie sa precizez ca CPNT Brasov a ajutat la organizarea acestui marathon prin prezenta voluntarilor in posture, de aceea imi era mereu gandul la organizare.
Alerg pe sosea langa Dani Spulber si parca in sfarsit intru si eu in cursa. Is legat la sireturi, am betele la mine, un gel in buzunaru de la spate care ma cam enerveaza…da, sunt pregatit. Rand pe rand trec de concurentii de la cross (distant scurta 14 km) care au plecat un pic cam tare. Dupa primii 2,5 km sunt inca la un pas de Dani si il vad pe Balan la vreo 200m mai in fata. Inseamna ca am plecat destul de tare ca si la celelalte semimaratoane la care am fost. Intram pe forestier si nu slabesc ritmul deloc cu toate ca stiu ca o sa inceapa cat de repede urcarea care era un pic abrupt pentru alergat.
Ajung la pod…acolo e Rares care incurajeaza frenetic pe toata lumea, trec podul si ma lansez in urcare. Imping tare in bête si incep sa depasesc ceva lume, incet , incet trec de partea mai grea si apoi de Mihai de la Truly. Ajung sus La Mandru unde ma hidratez un pic, sunt multumit ca pe urcare am castigat foarte multe pozitii (vreo 10-12), doar Mihai Orleanu m-a depasit. In fata mea sunt doi maratonisti de la Ro Club Maraton si Cata Zisu. Ma gandesc sa trec de ei pana la prima coborare mai lunga. Fortez un pic, trec de Cata, dar ceilalti alearga foarte bine.
Incep coborarea, io zic destul de bine. Nu prea e punctul meu forte, de obicei ma refac fizic pe coborare pentru ca nu fortez. Cunosc portiunile acestea de traseu…pana la urmatoarea panta mai e aproape 1 km. Incepe lumea sa ma depaseasca si ma uit in spate ca nu cumva sa ma ajunga si Manu care participa la cross si vrea sa ma bata macar pe prima bucla.
In sfarsit, iar urcare…ne indreptam catre Scoala Fundata. Iar ma simt bine asa ca alerg destul de tare…intrec pe cei care ma depasisera pe coborare plus inca vreo 5 dinre care sip e Gianina Tanase. Mai e o tipa in fata mea, dar nu pot sa o ajung…inca 100 de metrii si ajung la finalul primilor 9 km. Ma uit la sosea, acum pleaca pe coborare Marc si Sulica. E si Dani acolo. Waw…chiar am mers tare.
Ma hidratez si plec…nu-mi plac coborarile asa ca ma stradui sa nu pierd pozitii. Am facut pana in Scoala Fundata 55 min, ceea ce ma motiveaza sa merg repede pentru ca ma simt bine. Traseul alterneaza cu mici urcari si coborari….trec de multi crossisti…e si Metaxa printre ei.
Urmeaza ultima coborare, soseaua si gata prima bucla.

Sunt destul de ok…nu stau prea mult si plec pe urcarea catre Coltii Zilistei. Suntem vreo 3 maratonisti destul de grupati. Din urma vine tare si Gianina cu care ajung deodata in varf la Teo si Liviu….o dam de vale, iar nu prind viteza si ramn un pic pe urma…cand in sfarsit prind un grup de vreo 10 realizam ca ne-am pierdut. Ne intoarcem…io numa vreo 150 de metrii…dar déjà m-au mai prins vreo 5 printre care e si Ioana Ciulei. Distanta intre fete e acum mai mica…cred ca vreo 3-4 minute intre primele 3.
Din Cheile Gradistei incepe un forstier de aproape 7 km…care pe caldura de afara avea sa faca multe victime. Am adoptat un mers rapid cu toate ca Balan ma sfatuise sa alerg sa nu pierd prea mult timp. Ioana Ciulei desi la 50-70 metrii in fata mea alerga, nu reusea sa se indeparteze. Era care pe care, ne intreceam intre noi un grup de vreo 5 maratonisti. L-am prins pe Mihai de la Truly pentru a treia oara in acest marathon (pe urcari eram mai bun, pe coborari…ma lua…déjà ma gandeam ce o sa fac pe coborarea spre sosire pentru ca Mihai mergea mai bine ca mine). Dar déjà ma luase valu si eram doar pe la km 22-23. Ma gandeam ca Mihai nu se simte prea bine, si ca o sa-l depasesc usor…cand deodata incep sa ma simt fara vlaga…si simt nevoia sa ma asez. Ma controlez in buzunare, gelu era dus demult…si nu aveam nik de rontait. Fir-ar sa fie!!!...ma ridic, fac 3-4 pasi si ma asez iar. Ce dracu!!!...nu mai aveam benzina. Imi venea sa mananc pietrele de pe drum. Incep sa vina urmaritorii, ma ridic si ma tarasc pe drum. Trece Caba, apoi un grup de vreo 6…apoi incep sa le pierd numaratoarea. Intreb lumea cat mai e pana in complex…200 m mi se raspunde….Nu mai pot!!!...imi tarasc si piciorele si betzele…il vad si pe Iuli in spate….Asta mai lipsea!!!
El a mers foarte bine, peste asteptari….insa io imi imaginam cat de prost pot sa merg.

Bineinteles ca nici in post la Oana si Andrei nu mi-a reveni cu toate ca am sezut vreo 5 minute si am mancat vreo 5 tavi de banane si tot felu de energizante.
Plec la drum cu picioarele pline de crampe, asta mai imi lipsea…si cu moralul la pamant. Nu pot sa-mi cred ochilor…eram acolo, la bataie cu Alex Fodor, Gianina, Ciulei si inca cativa grei.
Asta e…mai pierd o gramada de pozitii…si dintr-o data observ….ca pe coborari alerg binisor…si nu urc prea rau….doar platu ma omoara.
Termin bucla 2…destul de tarziu…cica is pe 61 la general.
Urmeaza o cursa de urmarire si recuperare a timpului pierdut. Pana la Bisericutza…mai intrec cativa…chiar si pe Iuli J.


Ajung in Bangaleasa dupa fix 4ore si 50 minute…iau un activator si urc Gutzanu.
La 2 minute de poiana il vad la umbra pe Mihai de la Truly care s-a cam “taiat”, apoi pe coborarea spre Moeciu pe Nusu care era accidentat. Chiar a fost un marathon greu care a cam rupt pe multa lume
Dupa 6 ore si 4 minute trec linia de sosire imediat dupa Elena Fodor. Balan e in primii 10….Felicitari!!!
Felicitari organizatorilor…pt traseul oferit si pentru inca o alergare in natura.

Despre mine

Fotografia mea
2011 - Adventure Races 2012 - Winning Races