„Hai sa alergam la Marathonul Brasovului, doar se intampla in centru si ma vede toata lumea J)”. Nu am mai alergat demult (chiar deloc as spune J), dar sigur pot sa fac asa ceva, mai ales ca e acasa si am mers pe Tampa de mic copil impreuna cu parintii si apoi cu prietenii. Imi iau pantalonii de trenning cei mai buni (ca poate si agat ceva pe drum ;)) si cred ca o sa port si un tricou de plasa din ala cu multe firme si sigle pe el, ca toti profesionistii!!!...poate ma remarca careva si atunci ii pot inflori o poveste despre competitiile la care am fost (...fictive binenteles J)).
Ma asez linistit undeva in mijlocul gramezii de oameni care s-au strans in Piata Sfatului...dornici sa participe si sa se simta bine. Ca si mine de altfel...sa vezi ce bine o sa ma simt cand intrec o gramada de concurenti...am un moral fantastic...si parca astazi ma simt mai bine ca de obicei...cred ca si lui Gabi Szabo i-ar fi greu sa tina pasul cu mine J)).
E muzica multa....galagie...toti discuta intre ei...totu e in miscare...simti fiori cum iti trec prin tine...”NU mai incepe odata!!!”...si deodata aud...5...4...3...2...1...GO!!!!!!!
Si incepem sa ne miscam...cam greoi ca suntem multi si parca nu pot sa scap de meleul in care ma aflu...hai ca trec pe langa doi si ma bag mai spre margine...aici mi-e mult mai comod sa ma deplasez. Din cauza stresului de a scapa de gramada asta pe care trebuie neaparat sa o depasesc...nu vad ca am trecut deja de Apolonia Hirscher si deja sunt in giratoriul de pe Castelului unde facem dreapta catre liceul Baiulescu(fost M.I.U...ala de gagici...mult mai abordabile decat fandositele din Unirea).
Hopa ca incepem sa urcam un pic...cred ca m-am fortat sa ajung cat mai in fata...si uite ca am facut stanga pe Aleea Bradiceanu ( aia ce mere pe langa Olimpia)...bai frate...dar sunt vreo 100 de sosea in urcare! Cam schimb motoru si trec pe viteza a doua...las ca ma odihnesc pe alee...ca aia e dreapta... Nu mai depasesc pe nimeni...decat cate un intarziat, care nici nu ma gandeam sa fie in fata mea...in schimb vin din urma unii care parca acum au plecat. Trecem de telecabina....de bancutzele in forma de Ciupercutze (unde ar fi trebuit sa ma opresc sa ma racoresc un pic cu apa de la izvor)...dar normal ca nu m-am oprit...nu a facut-o nimeni din fata mea...e un act de slabiciune. Inaintam binisor pe alee...peste tot oameni care ne apluda si ne incurajeaza...normal!!!..ce va asteptati....brasovenilor le-a placut intotdeauna miscarea si tot ce inseamna sport....SANATATE CURATA!!!
Hopa...nu e de bine...e a doua oara cand pronunt acest „apelativ neconstructiv”...un voluntar e ca o bariera umana pe alee...si ne goneste in dreapta pe traseul serpentinelor...Doamne!!! iar urcam....imi vine sa merg...dar toata lumea alearga. Oare am facut un kilometru?????..si cand ma gandesc ca mai avem 20 km. Uite ca se termina serpentina asta si iarasi un voluntar care ne indica sa „purcedem” catre stanga...pe poteca spre treptele lui Gabony. Nici nu mai stiu ce ne-a explicat tipu ala cu cioc la sedintza tehnica de traseu...cu banda galbena..triunghi rosu...punct albastru...noroc cu voluntarii astia, ca imi arata drumu...altfel cred ca eram epuizat.
Pare drept pe poteca asta...numa ca e un fals plat...ea urca usor cat sa nu te faca sa renunti la alergat dar totusi sa „suga” toate puterile din tine. Oare de ce nu am stat acasa?????????...mai trece unu pe langa mine si imi mai striga „Bravo, hai ca poti!!!...suntem in grafic”...i-as zice vreo doua, dar ma abtin si ii zambesc cu un „rictus de hiena” J)
NU mai am nici o strategie...sunt vlaguit, de abia astept sa se termine...nu mai conteaza pe ce loc...Doamne da sa ajung in Piata Sfatului!!!...hopa, inca un voluntar...de ce nu stau astia drakului acasa...cine a mai inventat si voluntariatu asta!!!!...Incepe urcarea pe treptele lui Gabony...cica suntem la km2,5 si sa nu fortam ca e abrupt.
Scari, scari,scari...de ce mi-au luat ai mei garsoniera la parter????????...doamne, mai trec vreo 20-30 pe langa mine...nici macar nu mai vad pe unde merg...cica miscare!!!...cica puncte de belvedere catre Brasov!!!...si peste tot copii si oameni care nu ii cunosc si care ma incurajeaza...bai frate, Cum au ajuns astia pe aici...toti sunt veseli si super odihniti...nu pot sa cred.
Traseul urca in trepte, apoi o poteca mai abrupta...noroc ca se vede un luminis...e o poiana ...chiar si o bancutza...KM 3!!!!!!!!Noroc cu fata blondina care imi zambeste si imi spune ca nu mai e mult de urcat...incep sa alerg un pic, ca tot am tricoul ala mulat cu sigle pe el...sa nu ma fac de ras. A draku organizatori...au pus numa fete dragutze in post...sa te lucreze la psihic!!!!
Se pare ca poteca intra in padure si iar e alergabila...nu mai e panta asa mare. Pentru mine e un mers mai repejor....gandu imi e numa la postu de alimentare....halesc o banana si un suc neaparat....ce-as mai vrea un orez cu lapte!!!...sau macar niste gogosi!!! Ia uite ca deja am ajuns la cladirea telecabinei!!!...parca adineauri treceam pe langa ea....in capatul de jos. Incredibil...sunt aproape sus de tot....sigur de aici cursa o sa fie faina...numa drept si coborari. Voluntara de la telecabina imi arata pe unde sa ma duc...si imi ureaza succes. Nu cred ca am nevoie...cararea e dreapta, chiar in usoara coborare. Incep sa vad si maracaje....si banda alb-rosie care mai bareaza cate o poteca laterala. Ajung la capatul de sus al serpentinelor unde voluntarii imi arata drumul catre varf...cica numa 5 minute. Au dreptate...am mers pana acolo...mi s-a parut abrupt de alergat...dar sunt sus pe varf...chiar imi permit sa ma uit catre Brasov....se vede si Ghimbavu si Codlea...Stupiniu si Sanpetru. Daca tot sunt aici, macar sa ma bucur de priveliste...de castigat...sigur nu mai castig...toate filmele de la televizor cu oameni obisnuiti care castiga sunt vrajeala...acu mi-am dat seama.
Plec...cica sunt numa la km3,8....rad in sinea mea...de ce nu m-am bagat la ala de 7 km!!!...care de acasa din scaunul din fata calculatorului mi se parea o joaca de copil.
Macar cobor....chiar alerg bine...Doamne ce fain e...daca alergam asa toata cursa sigur castigam J)). Ma gandesc iar la punctu de alimentare....inca doua trei serpentine...mai intrec un concurent...cred ca mi-am revenit.
Ajung in saua Tampei...km4,5...aici e ditamai harmalaia!!!...multi organizatori..unii iti ofera apa, energizante, altii glucoza, lamai...mai in gluma, mai in serios, cred ca pot face rost si de un masaj...toti sunt foarte amiabili...dar nu mai pot sa stau...nu stiu de ce dar parca am revenit in cursa...
Plec pe poteca orientata stanga inainte daca te uiti cum cobori de pe varf. Am lasat la alimentare vreo 5 oameni..asta inseamna 5 locuri castigate + ala pe care l-am luat pe coborarea de pe varf. Fain rau...de aici numa coborare...poteca e buna...deja mai vad concurenti in fata. Cobor destul de bine, iarasi voluntar in traseu care imi arata sa alerg inainte nu sa cobor in stanga...iarasi apar semne turistice pe care ...pe bune nu le-am memorat la sedintza tehnica....noroc cu banda aia rosu-alba si cu voluntarii.
Alerg inainte, nu fac stanga dreapta...ca asa mi-a zis sefu de la indicator...si uite ca ajung iar la o intersectie...Aici se fac si foto...deci tre sa ma fac ca sunt in forma...alerg mai elegant, bag si un zambet...si intru pe forestieru care vine dinspre cartierul Racadau. Noroc cu astia doi volunatari ca altfel ma duceam aiurea. (km 6,6)
Na, ca acum sunt intr-un semipluton....4 oameni in fata si unu imediat in spate. Iar imi imaginez ca sunt la TV la o cursa de alergare. Ma apropii de aia din fata doar forestieru e destul de larg. Am intrecut doi si deja parca pun diferentza intre noi. Ma simt un pic obosit...forestieru asta urca in continuu...hai ca il intrec pe asta din fata si apoi incetinesc sa ma relaxez. Oh...ce ma enerveaza ...sunt langa el...si cum incerc sa il intrec forteza si el...si ne chinuim amandoi pe niste urme zici ca-s de tractor...e si un pic noroi...Cred ca il las sa conduca cursa...oricum valea s-a mai ingustat...curge si apa pe ea si nu avem loc doi in acelasi timp. Las ca tin ritmu lui...numa ca poteca urca...m-am si udat un pic la adidasi...ma uit in fata...mai sunt vreo 6-7 care se chinuie si ei...
WAW....mai sunt vreo 15 in dreapta pe serpentina....asa e...vad doi voluntari in fata care directioneaza lumea in dreapta pe versant. Macar scapam de noroiul asta...numa ca incepe urcarea. Toti merg...pe bune...nici unul nu alearga....BA DA...dar ala e sigur nebun si o sa se taie..suntem totusi la km 7,8...nici macat la jumatea cursei. Ce bine o sa ma simt cand trec de km 10...de atunci o inceapa numaratoarea inversa. Urc pe versant, nu mai sunt asa obosit ca pe treptele lui Gabony...dar totusi nu-mi permit sa alerg...cred ca am simtit o crampa la piciorul drept...sigur nu mi s-a parut...deci nu voi mai forta J). Urc versantu...poteca face stanga..noroc cu marcajele si banda aia care bareaza drumu...chiar mi se pare profi si ca au muncit oamenii aia J
Unde-s voluntarii!!! vreau sa vad cat mai e...e singurul meu reper. Uite sus...panta se domoleste si parca lumea se opreste pentru o mica pauza....in doua minute sunt acolo. Asa e...doi voluntari pe o bancutza ne noteaza si ne anunta ca s-a terminat urcarea....si ca o sa ajungem imediat in Poiana Stechil si de acolo coborare.
Suntem la intersectia coborarii din Postavaru cu Valea cu apa...km 8,8. O iau la galop, de fapt o alergare usoara pe o curba de nivel....nu mi s-a parut la fel de scurta cum mi s-a zis...chiar am mai pierdut un loc...incep sa cred ca sunt bun numa pe coborare...Se aud chiote , strigate , incurajari...asa e ...drumul m-a dus in Poiana Stechil km 10....OLE! OLE! Sunt cam la jumate...si de aici cica e coborarea brusca pe traseul unde era si coborarea de bitza de la Cetatea Brasovului de la duatlon. Nu stiu ce inseamna asta....insa daca e coborare...e de bine. Tin marcajul, poteca e foarte vizibila, coborarea devine abrupta uneori...si parca alerg cu un pic de frana...sa nu-mi rup ceva in mine J))) A inceput sa-mi placa...mai trece unu ca MIGul pe langa mine...dar si io trec ca SAGEATA ALBASTRA pe langa vreo 3. Nici nu stiu cand a trecut coborarea...ca dam de apa ...Fantana Dreptatii...doi voluntari ma asteapta cu paharele cu apa intinse. As vrea sa trec in viteza pe langa ei...insa cica mai e mult...si sa nu refuz apa. Iti vine sa crezi cate poti afla in minutul ala cat bei un pahar cu apa...cica nici macar nu is din Brasov, fata e din Ploiesti, baiatu instructor de inot (tocmai mi-am facut relatii de antrenor pt triathlon J)) ).
Am trecut si de km 11,5...e o curba de nivel cam ingusta...macar nu mai urc J)....alergarea e usoara...sunt cam singur pe poteca...asta e...las ca poate mai prind pe cineva mai incolo. In cateva minute ajung la o troita in stanga mea(cea din Schei), voluntaru ma arunca in alergare dupa gradini...o poteca ce are in stanga gardul de la casele oamenilor....totusi, ea urca putin, apoi coboara...si iar incepe sa urce...io merg...sunt cam obosit...adica sigur sunt obosit...noroc ca nu ma vede nimeni. Pun mainile pe genunchi si ma chinui sa razbat o panta. Daca m-ar intreba intreba acum cineva de ce alerg la concurs...i-as spune franc...ca sunt un TAMPIT!!!. Drumul urca insa dupa un bolovan mare...banda rosie-alba imi arata ca tre sa fac stanga intr-o poienitza.
Hopa...ca am mai vazut un concurent iesind din poienitza...tinand cont ca avea parul lung...sigur era o gagica in tricou galben....nu se poate ...imi modific obiectivul...nici o fata sa nu ma faca. Nu stiu cate sunt inaintea mea...dar tre sa intrec cat mai multe.Trec poienitza cu pricina...urmeaza o vaiuga si apoi ies in capatul se sus al poienitei de la liceul silvic. O voluntara frumusica imi arata cum sa trec poiana de la Silvic si sa ma bag in dreapta pe poteca catre liceul silvic. Nu stiu de unde e de loc...probabil din Onesti sau Tecuci...moldoveanca sigur...CPNTistii astia numa studenti au gasit???...dupa cursa sigur ma bag pe site sa vad ce e cu CPNTul asta J)
Alerg pe langa gardu de la liceul silvic...am fata in galben in fata...tre sa o fac...nu se poate...nu mai am io cine stie ce fortze dar voluntaru ce imi arata intrarea pe traseul serpentinelor imi zice ca el e km 13.5.
Doamne...dar mult mai e!!!...prima serpentina e super lunga ....si alerg de parca m-a lovit un autobuz...pe bune...o sa le zic la prieteni si o sa rada de mine...dar in adancul sufletului lor o sa stie ca sunt mai bun ca ei...daca nu...EU SIGUR O SA STIU!!!
Serpentinele astea sunt cireasa de pe tort...mi-as fi dorit sa fiu telecabina...mi-as fi dorit ca toti muntii sa aiba scari rulante...sa sefi inventat teleportarea sau ceva...si eram sigur ca la sfarsitul lor ma asteapta doi voluntari J(..ma refer la faptul ca sunt baieti!!!)...credeti-ma ca daca era o fata acolo!!!!!!!!!!!...acolo ramaneam!!!!!!!
Cica mai e o mica urcare pe varf...si apoi numa plat si coborare...Daca e sa urasti ceva in viatza...sa-i urasti volunatarii aia doi...care nu stiu ce e in sufletul tau in acel moment. Daca n-as fi alergat vreo 15 km cu ditamai diferentza de nivel (aproape 1200m)...ii fugaream pe acolo de nu se vedeau. Ii las acolo, nici macar nu-mi placea fetele lor...ma duc sa scap de ei si de optimismul lor. Nici faptul ca mai aveam vreo 6 km nu ma avantaja...si nu ma mai motiva deloc.
Ajung pe varf....atat de greu incat nici un popa nu ma mai spovedi vreodata...a draku cu concursu lor...m-as culca pe iarba direct...dar au pus si timp limita 5 ore...oare cu cine au facut traseul...cu un profesionist...nu s-au gandit ca poate le vin elevi, studenti stresati de sesiuni, oameni ce stau cu fundu in birou toata ziua...cica MISCARE=SANATATE!!!!!!!!
Cobor in pas de injuraturi catre saua Tampei...unu trece in alergare usoara pe langa mine...la cati nervi am ...mai are tupeu ala sa ma intreaca....dupa ce ma haituit tipa in tricou galben pe toate serpentinele alea. NU ma las frate....incep sa alerg incet dupa ala...apoi fortez...nu stiu de unde atata energie...dar sprintam impreuna spre punctul de alimentare...parca era finisul. Da...aici e km 15.5
Halesc din inertie o banana...beau un SPONSER...as injura vreun organizator...nu pot...ca numa tipe faine au pus ca voluntari...si parca vorbele lor mieroase imi mai dau puteri. Plec pe forestieru catre Racadau...e coborare...as putea alerga cu mainile lungite ca in TITANIC...ma bucur ca nu e obositor...de-ar fi tot drumu asa!!!!!
Ajung la bariera din Racadau...km16,6...hai ca sunt pe ultima suta de metrii...o gramada de oameni s-au strans si acolo...cred ca au o placere sadica sa vada concurentii terminati.
Plec pe forestierul ce descrie o curba de nivel ce inconjoara Tampa...o copila de 6 ani sprinteaza langa mine incurajandu-ma...”Hai numaru 1!!!”...Acu observ ca intr-adevar io sunt participantul cu numarul 1 de concurs...Nu stiu ce si-a inchipuit acel copil...ca poate sunt principalul favorit al acestui concurs.
Din acel moment am alergat...nu stiu cati km are acel forestier...dar am alergat....am depasit...m-am simtit ca sunt la bataia pentru podium...am incojurat Tampa...am trecut pe langa voluntaru de la intrarea in Gabony care se uita mirat la mine...probabil la elanul pe care il aveam. Am trecut si de km 18,2 de la Gabony...au urmat doua mici urcari unde am alergat ca o caprioara...in timp ce alti mergeau cu mainile pe genunchi... am trecut si de voluntaru de la panoul (intersectia serpentinelor). M-a trimis spre telecabina...apoi pe alee...scarile de la Suisul Castelului...apoi Castelului...giratoriu...sunt pe Hirscher...poarta de final...si o gramada de lume care ma aclama. Nu am castigat...sunt pe 50...100...150...nu mai conteaza...sunt inconjurat de lume care ma felicita si ma aplauda...ma intorc catre poarta de sosire...ajunge tipa cu tricou galben...care ma imbratiseaza si imi strange mana...”Nu te-am mai prins! Felicitari!!!”...
Tot ce a urmat a fost fantasmagoric...stateam cu o farfurie de paste in mana....ascultand muzica si discutand cu oameni pe care nu ii vazusem in viatza mea...”Ne vedem la Apuseni?...la 7500?...la Tara Barsei? Ca-i aproape...”
P.S: Tocmai m-am trezit din somn...n-am dormit deloc noaptea asta...ma spal pe fata si pe dinti si incep sa ma echipez...afara ploua usor...NU CONTEAZA...azi e MARATHONUL BRASOVULUI!!!...tre sa fiu acolo....toata lumea e !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu