Intotdeauna invingatori!!!...CPNT Brasov

Intotdeauna invingatori!!!...CPNT Brasov

Atentie!!!!!!!!!!!...venim

Atentie!!!!!!!!!!!...venim

luni, 28 decembrie 2009

Valcelul Dracului - Piatra Mare 27 decembrie


...probabil ultima tura din 2009 a CPNT-ului. Au participat Oana, Andrei, George, Claudia, Anda, Balan, Claudiu, Iulian, Ciri, Gabi Munteanu, Bogdan mic si io :)




vineri, 25 decembrie 2009

marți, 8 decembrie 2009

Ecologizare parcul cetatii Racos


20 noiembrie impreuna cu doamna profesoara Voinea Raluca si cu clasele 6A, 5B am curatat de deseuri parcul Cetatii Racos (jud. Brasov)




duminică, 6 decembrie 2009

Gala Voluntarilor - 5 decembrie 2009





Ne putem mandri cu cel mai bun proiect pe 2009 din judetul Brasov.
Mii de multumiri tuturor Cpntistilor care s-au implicat in buna implementare a acestuia.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Orientare Dambu Morii



Sambata 7 noiembrie … tocmai era programat cursul practic de orientare. Imi iau MTB si ma urnesc catre Dambu Morii. O vreme imbietoare de toamna, ideala pentru orice activitate out-door.
La 8.30 ma intalnesc cu Andrei si plecam alene catre poligonul de orientare. Deja cunoastem zona foarte bine, speram totusi ca terenul sa nu fi suferit prea multe modificari antropice
Am ajuns, ascund MTB-ul in padure si incepem sa alegem zonele in care vor fi amplasate posturile. Pot spune ca din acest moment idea de curs practic de orientare pe care il gandisem la inceput se transformase intr-un miniconcurs CPNT de orientare sportiva
Cred ca ne-a luat vreo ora jumate sa amplasam posturile, 9 la numar. Le-am gandit sa fie usor de reperat mai ales pentru incepatori.
Catre ora 11.30 au inceput sa apara si concurentii. Primul a ajuns Claudiu Salagean, extrem de nerabdator, prima oara la orientare. Apoi au venit si piesele grele…Balan, Smendre, Cata Chitu,Timea insotiti de noi recruti CPNT: Cezar si Iulian.
Catre final si-au facut aparitia si fetele…Chuy, Dani si Andreea mare. In total zece bucati de concurenti care aveau sa testeze traseul incropit de Andrei si de mine. Pentru ca multi nu fusesera cu o saptamana inainte la cursurile de orientare si mers pe munte, a trebuit in 2-3 minute sa explic in mare cam ce insemna o proba de orientare si sa sper ca nu o sa trebuiasca sa recuperez oamenii din traseu.

Proba a fost foarte profesionista, cu harta, cu posturi, cu coduri, cu fotografii, cu zambete, cu noroaie, cu injuraturi, cu descalificari…si la final cu invingatori.
Partea buna a fost ca lumea a luat foarte in serios proba si s-a straduit sa o termine cu un timp cat mai bun. Experienta a batut tineretea astfel ca proba de orientare a fost castigate de Smendre cu 52.23 devansandu-l pe Cezar cu 18 secunde. Pentru o prima orientare, Cezar s-a descurcat foarte bine si din cate am vazut io…cursul tinut de Smendre cu utilizarea hartii a dat roade (insa, elevul nu a reusit sa-si bata profesorul J)
Pe locul 3 a venit surprinzator Claudiu Salagean cu 57.07 un nou incepator ale orientarii. De fapt toti care au venit dupa au debutat ca orientaristi in acea amiaza la Dambu Morii. Fetele au fost extraordinare, Dani batandu-se cu baietii la podium…iar Andreea si Timea realizand timpi foarte buni pentru o prima reprezentare.
Clasament baieti:
1. Sendre Marius 52.23
2. Crican Cezar 52.41
3. Salagean Claudiu 57.07
4. Chitu Catalin 1.01.44
5. Coserea Iulian 1.45.29
6. Balan Silviu DSC

Clasament fete:
1. Moldoveanu Daniela 1.02.32
2. Rapa Andreea 1.30.11
3. Ursz Timea 1.59.57



Felicitari participantilor, multumesc lui Andrei pentru colaborare si Oanei pentru ca a facut pe fotograful ca sa ne bucuram si noi de cateva imagini.


P.S Trebuie precizat ca acest concurs nu a fost ferit de mici incidente. CPNT Brasov se bazeaza in primul rand pe prietenie… dar sip e corectitudine si fair-play. Asfel, in dorintza de a fi cel mai bun (nu contestam valoarea), Balan Silviu furat de mirajul aurului si a podiumului, a incalcat una din regulile principale ale concursului ( fiid “vazut” de unul de arbitrii din teren cand a luat postu 6 inainte de postul 5…precizez ca posturile se iau in ordine) si a fost descalificat. Timpul sau final fusese 54.31 ce il plasa pe un valoros loc 3, ceea ce ii da sperante pentru viitor.





luni, 2 noiembrie 2009

Duatlon "Cetatea Brasovului" 2009


Ma trezesc duminica dimineatza... e 1 noiembrie, afara burniteaza usor. Ce frumos fusese sambata, chiar cald as putea spune. Ma gandesc cu groaza cu ce ma voi imbraca. Azi e duatlonul “Cetatea Brasovului”, ultima competitie din acest (exceptand sporturile de iarna). E limpede….voi concura cat mai subtire imbracat, sa nu ma incalzesc prea tare. Am déjà doua saptamani de stat pe bara, fara antrenament. Totusi, cunosc bine traseul, atat de bitza cat si cel de alergat. Am uitat… duatlonul consta in 10 km de alergat intercalate cu 10 km de bitza la “hobby”. Diferentza de nivel destul de mare, dar nu ma tem…déjà am experientza de la MTB Piatra Mare unde am carat bitza la greu.
Totusi, e cam frig afara, sub 0. Ma sui pe bitza si plec catre tabara de baza, sub Tampa. Ajung greu, aerul e foarte rece si nu pot fortza deloc. Cum Vladutz a renuntat la concurs…am ramas sa ma concurez cu Balan, Catalin Chitu, Gabi Munteanu.
Ne intalnim la standuri…e frig rau de tot…parca ne-am taiat inainte de concurs. Vine si Andreea, direct de la nunta…facem un pic misto, ca e inca machiata J.
Sedintza tehnica…si START. Alerg prudent la inceput…nu vreau sa ma rup pe primii 5 km pentru ca urmeaza bitza unde nu stralucesc deloc. Sunt pe coborarea de langa Sportiv, plutonul s-a lungit pe 150 m, il am pe Cata Chitu in raza vizuala…inseamna ca sunt in graphic. Aura de la Truly alearga foarte bine si e si ea undeva mai in fata. Trec prin curtea liceului Silvic…incepe urcarea spre Turnu Negru si incep si io sa mai depasesc concurenti. Pana la Turnu Alb, depasesc vreo 15 insa nu reusesc sa fiu atent la numere sa vad categoriile. Mentin ritmul…urmeaza Biblioteca Judeteana, si urcarea pe scari spre Turnu Alb. E criminal….multa inghesuiala…ma odihnesc pe aceasta urcare…sunt in spatele Andreei Dan.
E foarte frig…alerg…nu sunt obosit si totusi totul imi pare in ceatza…parca alerg in reluare cu toate ca nimeni nu ma depaseste… Totusi sunt lucid…in fata am poarta de la Red Bull…si un tricou portocaliu… e Cata Chitu. Waw! Sunt in graphic! Trebuie neaparat sa ma incalzesc…astept sa ma urc pe bitza…sa circule un pic sangele in mineJ
Intru in poligon…imi arunc casca pe cap si pun bitza in functiune sa o dezmortesc un pic. Alerg pe langa ea…halesc un gel ( buna ideea cu SPONSERu). Sunt la 2 m de Cata Chitu…plecam aproape instantaneu…
Urmeaza scarile si poteca spre Silvic…am avant asa ca hotarasc sa alerg prima serpentina pe langa bitza pana la Silvic…sa nu ma fortez inca. Cata e inainte, pedaleaza vulcanic…totusi nu se poate indeparta…ii zic sa nu forteze ca nu o sa poata lua curba in urcare. Am dreptate, se da jos apoi iar urca pe MTB. Nu stiu ce gel a halit el…dar déjà sunt doi concurenti intre noi. Urc si io pe MTB, e curba de nivel. Am inghetat bocna…nu mai pot sa schimb vitezele deoarece am mainile bocna. Poteca e in urcus continuu…frunzele o acopera ca un covor alunecos. Gandul imi zboara la coborarea din Stechil…”Am pus-o!” imi zic…apoi imi revin. Il prin pe Paul de la Floare de Colt, e si Monica Mate in traseu…face poze…”Vrei manusi?...ii raspund ca ma descurc (binenteles ca o mint…poate ar fi trebuit sa le iau). Trec de Paul in viteza si ma lansez catre Racadau…ma gandesc ca el e la profi si nu forteaza.
Doamne …cat de frig poate sa fie…trebuia sa imi iau maneca lunga. Sunt pe 2 cu 4….si nu pot schimba…sa merg mai repede. Curios….nu ma ajunge nimeni pana la forestieru spre Saua Tampei. Nu am pierdut pana acu decat vreo 4 pozitii…si l-am intercut si pe Paul (care e mai bun ca mine). Incepe urcarea…io imping din greu. Din urma vin ciclistii!!!...nu ma las…am un ritm bun deoarece nu ma ajunge nici unu chiar daca ei sunt pe bitza. Mai am o curba si apoi 200 metri pana in sa. Pierd o pozitie…sunt aprope sus …mi-ar placea sa vad o fatza cunoscuta (anu trecut era Adi Benga in post…care m-a impulsionat mult). Imi propun sa nu ma opresc in saua Tampei ca urmeaza 50 m coborare…si ma odihnesc pe bitza. Totusi…ma trezesc savurand un energizant.
Ce bine e!!!...pentru moment am uitat de tot…catre varf nu se vedea nimeni…din spate la fel. Ma relaxez vreo 20 de secunde.
“Vezi ca vine si Gabi!”…aud din drum. E Paul. Ah!!! Vad o casca galbena…m-a prins Gabi. Ma sui pe bitza si o dau la drum (sper ca nu m-a vazut imi zic). Parca sunt un iepure urmarit de vulpe…la 10 secunde ma uit in spate. Nimic…”Hai ca poti!”…nimic…”Sunt in graphic!”…imediat e poiana Stechil imi zic ( binenteles ca nu era asa, doar incercam sa ma motivez). Apare in spate un concurent…e bine echipat si merge de parca s-ar fi nascut pe bitza. Apare si casca galbena. Trag cat pot, prind si io un tip. E numaru 201, il intrec si merg mai departe…Nu inteleg, e al doilea pe care il intrec si totusi…cel din urma nu ma slabeste deloc….e langa mine.
“Hai Cornel!”…ma uit cu coada ochiului…e Luci Clinciu de la profi…a mers foarte bine. Trece, merg dupa el…nu vad in fata ochilor decat palmaresu lui asa ca inainte de poiana…ia avans. Mai intrec pe cineva si ajung in Stechil. Acolo e Cata Bejan…”Hai Cornel!...Du-te!!!”…Ma dau jos sa schimb vitezele sa nu-mi sara lantu la coborare( am mainile sloi de gheata).
Ma lansez in coborare…stiu ca prima parte o pot parcurge pe bitza. Totusi, doi trec pe langa mine ca MIG-urile. Stam unu langa altu pana la primele radacini. Acolo, descalecam…ne caram bitzele si du-te…Incredibil, ma dau si io pe bitza…
De fapt nu sunt io pe MTB…au fost portiuni pe care nu stiu cum le-am trecut… frunze… noroi… frig… nu stiu cum nu am zburat in copaci. Ridic privirea…cineva imi face poze…ar trebui sa zambesc…dar n-am cum pentru ca “zbor” peste bicicleta care ramane la vreo 4 metri in urma. Acu zambesc, dar nu e zambetul meu pentru ca traseul e din ce in ce mai greu. Stanci….radacini…crampe…si Gabi Munteanu care ma intrece undeva in zona caselor.
Nu ma las…am crampe de imi vine sa ascund MTB in padure si sa cobor in prima statie de autobuz.
Incredibil…ajung in poligon. Cineva anunta numarul 222 de parca as fi cel mai bun duatlonist….si de parca acu o sa-mi arat toata valoarea…pe ultimii 5 km.
Multa lume in zona poligonului asa ca sunt nevoit sa alerg de parca acu as fi inceput cursa. Urmeza blestematele de scari, care nu fac altceva decat sa lucreze muschii la maxim, de parca ei mai pot. Sunt in alee…e un concurrent inaintea mea (numaru 242..oare pot sa trec de el?...suporterii ma impulsioneaza…nu si organismu). Sunt numai 10 pasi…imi vine sa ma asez pe jos.
Alerg ( printre blesteme si cuvinte grele…ce bine ca e ultimu concurs din an…o sa dorm pana in primavara J ). Uite-l pe Balan …mai are 2 km…e bun…e omul nostru cu care ne mandrim (bine CPNT!!!)…
Incepe coborarea si ajung in zona arbitrilor…aici e Iulia (vesnic vesela)…zambesc si eu…si parca mai prind aripi. Imediat ma intalnesc cu Cata Chitu ( a mers incredibil…a fost surpriza noastra ).
Dintr-o data imi aduc aminte ca sunt in concurs…intreb…”Unde e Gabi?”…un pic in fata mi se spune.Dupa Ziduri ma intalnesc si cu Mihai de la Truly, a mers bine rau de tot (mai ales ca e accidentat din vara). Fortez, un minut nu mi se pare mult…totusi…degeaba vreau io daca nu vor picioarele. Am niste crampe de ma arunc pe jos. Vreau sa ma relaxez…normal ca nu pot…nu mai pot nimic. Sunt singur si demoralizat. Pe langa mine trece fata cu numaru 155 ( io o numesc “Fata morgana”) pentru ca mi-a zis “Hai ca poti!”…si am putut. Am alergat…Turnu Negru…Turnu Alb…Livada Postei…Scarile…eram iar pe picioarele mele.
Cobor catre “Dupa ziduri”…ma intalnesc cu Andreea noastra…e “sfarsita”(amandoi suntem), dar nu se lasa …alerg…ajung la Silvic…incurajez fetele…Andreea Dan…apoi Aura Truly…David Silvia. Andreea nostra e prima (de abia acu realizez!!!…eram obosit rau de tot)…ultima urcare…zambetul Iuliei ( fata pe care niciodata nu am vazut-o suparata)…aleea de sub Tampa…fata numaru 155 cu care am incercat sa tin ritmu…apoi Balan Silviu (locu 5 la hobby) care a alergat cu mine ultimii 200 metri pentru a ma sustine.
Am terminat…sunt un FINISHER…locu 23 cu 2 ore 28 min.
Felicitari tuturor….organizatorilor (Cetatea Brasovului)…CPNT-ului…zarnestenilor (pentru ca fara ei nu ar exista competitie in Romania)…Andreei Nenciu ca a adus inca o medalie CPNTului…celor care s-au incumetat sa participe…celor care ne-au sustinut de margine…si Iuliei (cel mai infocat arbitru…in ceea ce ma privesteJ).

P.S
CPNT-ul a fost reprezentat de:
Locu’ 5 Balan Silviu 2.04.07
Locu’ 7 Chitu Catalin 2.08.17
Locu’ 18 Munteanu Gabriel 2.25.22
Locu’ 23 Spiridon Cornel 2.28.44
Hobby feminin
Locu’2 Nenciu Andreea 2.45.18






miercuri, 28 octombrie 2009

La pescuit in octombrie...


...o zi de toamna rece...impreuna cu Dorin de tehnologie si Laurentiu de consiliere pe balta de la Rotbav...cica blinkeriam o stiuca :))))))

Echipa "Gr.Sc.Ind.Racos"


Racos - Feldioara (1-1) 2-4
Felicitari!!!

marți, 20 octombrie 2009

joi, 8 octombrie 2009

Maraton Piatra Craiului 2009



locul 33 la categoria 18-29 ani; locul 70 in clasamentul general cu 6:05:07 din aproximativ 300 concurenti





marți, 22 septembrie 2009

Trofeu Carpatia



http://www.youtube.com/watch?v=oQJPTBBBYXk


E toamna…final de sezon pentru majoritatea competitiilor sportive. In doua-trei saptamani se vor incheia toate, predand stafeta catre traditionalele intreceri hivernale.
A fost un an in care chiar daca rezultatele nu le-au depasit pe cele din 2008, am reusit sa inchegam o echipa de podium pt FRTE si sa atragem cat mai multi membrii catre competitie si performanta.

Dupa o prestatie bunicica la trofeul Caraiman a echipei noastre de incepatori unde s-au clasat pe locul 4 la un punct de podium...am hotarat impreuna cu noul capitan al CPNTului in concursurile de federatie (Balan) sa schimbam obiectivul impus la inceput de an (clasarea in primele 5 echipaje) si sa castigam urmatorul trofeu.
Nu s-a mai intamplat de ani buni ca CPNT-ul sa castige trofee, asa ca ne-am dorit ca pe final de an competitional sa spargem gheata.
Totul a inceput cu vreo 10 zile inainte de competitie cand impreuna cu Balan am intrat in „febra” concursului. Astfel primul pas a fost alegerea oamenilor pentru prima echipa si stabilirea sarcinilor. Misiunea era simpla: castigarea Trofeului Carpatia.
M-a impresionat inca o data implicarea si seriozitatea celor alesi sa reprezinte CPNT Brasov. Ciri mic si Dani (Copilutzu) au bagat in continuu numa stanca si panou ca sa apere locul intai castigat la Caraiman; Balan si Teo mica alergari pe „Sportiv” pana la epuizare. Sarcina mea, cel de-al cincilea membru al echipei a fost cea mai usoara...sustinerea moralului.

Printre antrenamentele de cocotz si alergare, oamenii au acoperit si teoreticele stiind ca sunt o proba foarte importanta. Pentru cultural ii aveam pe Bogdan, Cornel mic, Chuy si Malureanu (la chitari) si Catalina la partea de interpretare.
Plecam vineri pe inserat 7 oameni...urmarind crucea rosie catre tabara de baza. Balan plecase de dimineatza cu Ana pentru a obtine o plecare cat mai rapida in proba de regularitate.
Vorbele apropiatilor incepusera sa se adevereasca in ceea ce priveste vreme...care deveni in scurt timp sinistra si apasatoare. Inainte de „La Table” pe un intuneric de-ti ingheta sangele in trup...se porni marele inamic al concursurilor...PLOAIA. Am inaintat greoi prin defrisarile dinainte de Lespezi, prin noroaie si negura. Cu gandurile catre un pic de caldura, mergeam incet macinati de faptul ca vom campa pe ploaie. Totusi la 10 minute de tabara se ivi un lacas caldut si uscat....o stana.
Hotararea a fost unanima...aveam sa dormim in stana si sa ne deplasam pentru probe in tabara de baza. Dupa o noapte ploioasa si o dimineata innorata, macinati de incertitudinea sustinerii probelor...bantuiam prin zona.
Cei 16 curajosi care au inceput trofeul Carpatia or fost: Balan, Teo Mica, Ciri Mic, Dani, Cornel Mic, Bogdan, Iulia, Victor Mic, Oana, Andrei, Gabi Munteanu, George Sacele, Ana, Catalina, Ioana si io.
Prima proba au reprezentat-o teoreticele. Tot ce pot spune...GRELE RAU intrebarile. Cu locul 1 la zona....locul 3 la sanitar...locul 4 la meteo (unde numa timpu ne-a indepartat de podium...si cateva intrebari...care le-as mai discuta) nu am reusit decat o clasare pe locul 4 la general teoretice.
Ametiti de ideea....cum a fost posibil sa ocupam locu 4 cu 16 intrebari rezolvate din 50...am pornit la galop in traseul de regularitate. Acesta din cauza vremii nefavorabile a fost scurtat, renuntandu-se la creasta Sudica si coborarea din Saua Grindului spre tabara de baza. Decizie inteleapta!!! Si aici Balan ma poate sustine...putine echipe ar fi ajuns in acea zi inapoi in tabara de baza (serios vorbind). Mi-e dor de etapele cu timpi intermediari...cand intr-adevar aveai cu cine sa te intreci. Foarte faina echipa de „copii” a Caraimanilor...care si ei schimba generatia.
In ritm alert am ajuns in tabara in speranta ca ne vom mai incalzi un pic. Vremea nu s-a domolit deloc...si pot spune cu adevarat ca ...e toamna.
Proba de alpinism...era in incertitudine. Ma uitam deloc bucuros catre Ciri mic si Daniela care aveau sa urce pe stanca uda, demoralizati si infrigurati.
O buna bucata de timp ne-am retras catre stana noastra calduroasa unde am pregatit culturalul. O melodie noua...si una in forta...ne dadeau incredere.
In tabara...copii nostri ne asteptau dezamagiti...locul 4 la alpinism pe echipe. S-au antrenat mult...as zice o saptamana....insa vara asta au fost numa la panou si stanca. Ii inteleg...vroiau mai mult...stiau ca puteau mai mult...insa concursuri mai sunt.
Le dau vestea la toti...deocamdata suntem pe 3 la general...cam departe de Caraiman II si FDC. Foarte aproape is urmaritorii: Sandru, Vanturarita, Monom, Caraiman. Tre’ sa mai repetam culturalu...
Vorbesc cu Balan...Sandru is cei mai periculosi...mai ales ca is campioni la cros...si nu ii bate nimeni. Stabilim...sa tragem catre locu 2 pe echipe la cros...si la cultural sa fim langa ei....sa nu pierdem puncte. Deocamdata avem avans vreo 5 puncte (insa 4 le pierdem in cel mai bun caz la cros daca luam locul 2)...Stau si ma gandesc...cam greu sa intram pe 2 la cros...dar incercam.

Incepe culturalu...intram destul de rapid. E bine...de obicei eram ultimii. Inecpem cu cantecul nou al lui Malureanu. E frumusel...e reggae...
Urmeaza „Muntele drag” si poezia...e de departe cea mai buna...Catalina isi face numaru’...impresioneaza pe toata lumea...
Imnul CPNT....umorul la care spre surprinderea mea...lumea rade...incheiem in forta cu un ultim cantec.
Mi-a placut...ne-am facut datoria...a iesit bine...mult mai bine ca de obicei...lumea ne incurajeaza...primesc felicitari...asteptam replica celorlati.
Caraiman extraordinari ca de obicei (Dosena si Titush)...si Floare de Colt...au podium...este evident. Pentru locu 3 e mai greu...Verde nu a prins o seara stralucita...iar la Vanturarita e numai Danotte si Stefan...
Stau si ma intreb...daca Oli, Duracel, Titush, Dosena, Garcea, Stefan, Danotte nu ar mai veni...ce s-ar mai intampla cu federatia. Multi ar trebui sa se intrebe.
Ascultam pe Sandru si Monom...nu stralucesc...suntem acolo cu ei. Monom nu au alergatori foarte buni...asa ca o sa luptam cu Sandru maine dimineata.
Ne culcam devreme...Balan cu Teo mica in tabara, eu in stana cu ceilalti.
...8.30...dimineata insorita...ma trezesc, mananc o ciocolata si cobor catre tabara de baza. La 9 e crosu...o ultima sansa a noastra la podium. Ma intalnesc cu Ionut de la Carpatia...marcheaza traseul (ii apreciez...au muncit mult la organizare...s-au implicat sa fie totul bine – vulturii din Carpatia).
E aproape startul...sunt alaturi de echipa mea. Balan e foarte motivat...vrea sa alerge langa Aris de la Sandru si sa sprinteze la sfarsit. Stie ca are de urcat vreo doua pante criminale, dar daca vrea la Maratonul Pietrei Craiului trebuie sa demonstreze. Teo mica se mai energizeaza si incearca sa se incalzeasca un pic. Inca mi se pare firava...voi alerga cu ea...voi fi AMBITIA din culturalul de aseara.
Plecam...grup compact....pe Balan il mananca...nu poate sta in pluton...se duce cu primii..Teo mica la fel...e prima din fete. Alerg linistit in spatele ei...ii zic mereu sa nu forteze ca apare panta catre stana...Alergam...nu ne depaseste nimeni. Unii mai scurteaza...ma uit catre Balan...e in frunte sus pe panta...stiu ca nu o sa-l mai vad decat la sosire...stiu ca are o lupta grea de dus. Panta e abrupta...alergatorii incep sa incetineasca ritmul si multi incep sa mearga...la fel face si fata de la Sandru.
„Hai, inca un pic! Hai, ca poti!”...si Teo alearga fara oprire. Ne ajunge Dosena...e inca zambaret...”Mergeti cu pasi mari! E mult mai eficient!”...Il ascultam...dupa 50 de metrii reincepem alergarea si...intoarcem primii catre sosire. Mai avem jumatate de traseu. Sandru e la 50 metrii in spate..
”Alearga! Pasi mari! Ai grija sa nu cazi!”...Teo alearga foarte bine, fluent, continu...se vede ca avem pofta de alergat. Respiratia e foarte buna...Sandru forteaza....se termina coborarea...mai sunt 150 de metri de plat, o usoara urcare si iar plat 150 metri.
Suntem primii...Teo sprinteaza pe ultimii sute de metri de parca acum am plecat de la start...VICTORIE....locu 1. Toate nereusitele nostre mi s-au sters acum din minte...victorie la cros „fete”. E o premiera pentru noi, pentru CPNT...suntem extrem de bucurosi. Nimic nu ne poate strica fericirea, nici replicile rautacioase ale lui nea Istrate de la Sandru. Ma uit la fete...ele se imbratiseaza, ma intreb...oare noi de ce nu ne putem strange mana...unde e sportivitatea...unde e fair play-ul. ( la toate competitiile de alergare exista iepuri, exista antrenori care alearga si urla la tine ca disperatii, exista suporteri fanatici care incearca sa te sustina pe traseu...dar unii nu stiu sa piarda).
Fericiti...asteptam cu sufletul la gura sosirea baietilor. Doamne ce concurenta are Balan...n-a castigat niciodata...dar mereu pleca cu gandul asta. In departare pe panta de la stana apare cineva...incercam sa distingem forme...culori...orice. Un punct portocaliu...e Balan!!!...alearga ca si Usain Bolt catre finish...mai are 600 metri. Coboara ca fulgerul...il asteptam pe Aris (Sandru)...care nu apare...nici acum...inca nu...Balan e in padure...nu are cum sa piarda. Apare si Aris la orizont...dar Balan sprinteaza pe ultima suta de metri...FINAL INCENDIAR!!! Balan castiga...detasat...fara rivali...e Number One. Il felicitam...nu vrea nimic...intreaba...”Teo, pe ce loc ai iesit?”...ii raspundem...”Va rog, nu glumiti...is obosit”...ii raspundem...se duce si se uita pe fisa la organizatori...se intoarce, nu stie sa reactioneze...se uita ca la un Zeu...ar lua-o in brate si ar arunca-o in sus de bucurie...Suntem pe locul 1 la echipe la cros...asta da performanta...
Urmeaza ultimele momente inainte de premiere, asteptam cu nerabdare...insa...nu a fost sa fie...locu 7 la cultural....si implicit locu 4 la GENERAL. Un punct de locul 2-3 FDC si CARAIMAN II.
Cautam scuze...argumente...

Nu are rost...tot ce imi amintesc...este un dialog intre doamna presedinte si Chuy:
Chuy:” Ce loc poate ocupa un club neafiliat?”
Teo: „MAXIM SASE”

Final: Felicitari echipei de „copii” ai Caraimanilor, ne-ati impresionat (sfat: invatati la teoretice si o sa-i ajungeti pe batrani). Felicitari Carpatia pentru organizare (stim ca nu e usor). Felicitari Floare de Colt (tare mult mi-as fi dorit sa va bat, poate data viitoare J). Felicitari Caraiman – echipa a doua ( cat trebuie sa mai astept sa castig un trofeu?????).Felicitari CPNT pentru ca „sunteti”.

joi, 20 august 2009

luni, 17 august 2009

Carpathian Adventure 2009




CPNT : Gabi, Balan, Cornel, Cosmina

…octombrie 2008…inca nu mi-am revenit dupa abandonul din CA-Piatra Craiuluiz. Aveam o echipa competitiva si totusi inevitabilul s-a produs …a trebuit sa ne recunoastem invinsi. Macinat de ganduri si strategii am inceput sa gandesc urmatoarea editie, iar primul lucru a fost sa gasesc echipa cu care sa atac Carpathianul. As zice ca e usor sa-ti faci o echipa si sa termini, insa nu mai pot sa concurez cu ideea „doar sa termin”, trebuie sa fiu acolo la bataie, nu ma mai pot multumi cu putin. Primul compromis a fost inscrierea la amatori, la tura scurta (mult mai usor) unde conurenta avea sa fie dupa parerea mea mult mai mica. In decursul urmatoarelor luni aveam sa construiesc echipa ce trebuia sa reprezinte CPNT Brasov la Carpathian Adventure. Mi-a fost mult mai greu decat in ceilalti ani, deoarece lumea s-a concentrat pe alte competitii, astfel ca am alcatuit o echipa inedita (putini ne-ar fi dat sanse sa terminam...mai ales ca CPNT 2 anul trecut a avut o echipa super buna la amatori). Balan „o adevarata forta a naturii”, Gabi Munteanu „o surpriza placuta la concursuri pt noi mai ales la mountainbike” si Cosmina „micuta bataioasa de la Truly” aveau sa fie coechipierii mei la aceasta editie. Am plecat miercuri 12 august cu personalul de Sibiu catre tabara de baza din Cisnadie unde era tabara de baza si unde trebuia sa ne intanim cu Cosmina pe care colegii mei nu o cunosteau si cu care nu mai fusesem niciodata intr-o tura montana. Multi ar fi zis ca m-am hazardat cand am ales-o pe ea, dar am monitorizat-o la majoritatea competitiilor din ultimii doi ani. Dupa o mica transbordare la Arpas si un drum in duba sponsorului oficial al nostru Carpatica Impex Sibiu, am ajuns fara emotii la Cisnadie. A fost necesara o tura de incalzire pe bite pana la Turnu Rosu ( 20 km) pt a lasa acolo mountainbikurile ( Turnu Rosu era CP de start in bike). Ne-am intors in Cisnadie, am mancat la un restaurant numa bunataturi stiind ca in urmatoarele 2 -3 zile nu vom mai manca nimic...macar acu sa se simta si stomacu rasfatat Apoi in tabara ne-am intalnit cu Cosmina si dupa sedinta tehnica ne-am apucat de strategie. Tura montana era mai mult creasta Fagarasului asa ca nu aveam sa ne ratacim, mai ales ca Balan facuse recunoasterea la inceputul anului. Tura de bita arata naspa pe portiunea de inceput...fiind tot ceva traseu de creasta dar apoi erau aproape 60 km de coborare. Singura problema o reprezentau timpii limita de la pluta si rapel, care mai puteau schimba cursul jocului. Am hotarat ca daca ajungem pe la 3 noaptea din tura de trekking in tabara sa dormim pana la 5 si apoi sa tragem cat putem la bite stiind ca nu e punctu nostru forte si ca pluta (o estimasem la 6 ore) o sa fie piatra de incercare. Important era sa ajungem la rapel in timp util. Joi dimineata am fost transportati catre start la Balea Cascada impreuna cu celelalte 32 de echipe. Nu stiu ce e in mintea celorlalti insa io sunt bantuit de o multime de scenarii. Cosmina are bagajul foarte mic ( rucsac si camelbag). E un lucru important, sunt bucuros ca s-a integrat repede in echipa si nu a avut nimic de comentat (daca s-a hotarat in echipa ca fata sa nu care....nu a carat. Punct). 7.30....start...Getica, Vifor pleaca in alergare. La fel si „Are We There Yet?”(echipa lu Cata Andrei)...inca cateva echipe cu un ritm destul de alert Cetatea Brasovului si Iasi Bike. Road Runners a lui Ruxi si Geo rateaza startu, dar eram convinsi ca o sa recupereze. Noi mentinem un ritm bun...suntem undeva in jumatea plutonului. Ca si Balan sunt de parere sa trecem un pic mai in fata sa evitam inghesuiala. Asa ca incet incet pe urcare trecem usor de cate o echipa, doar pe portiunile de coborare mai trec echipe de noi in alergare...dar care nu vor rezista mult. Se urca pe valea Doamnei catre lac la primul CP si apoi mai sus. Suntem foarte atenti la Cosmina, sa nu o suprasolicitam...mergem destul de repede cu toate ca nu ne dam seama. Ajungem in CP1 (lacul Doamnei) suntem pe 6. Un lucru bun, stampilam...bem un pic de miere cu lamaie si la drum. In fata noastra sunt Iasibike, trag de ei cat pot, nu prea bine...nu cred ca vor rezista. In spatele nostru la vreo 5 minute e coloana de echipe...trecem de Iasibike si ajungem in Saua Doamnei de unde tre sa ne gandim cum abordam spre lacul Capra. Am observat ca urcam foarte bine, mai ales ca nu alergam coborarile...asa ca atacam varfu Paltinu. In fata is Cetatea Brasovului (cu Cata Bejan...suntem vecini de bloc...am facut ture pe munte impreuna). Ma bucura cand vad echipe din Brasov la competitii. In scurt timp trecem de Paltinu si ne lansam inspre Capra. Aproape de lac observam pe curba de nivel pe Getica si apoi Lumea Pierduta, deja trecusera de post. Getica o au pe Silvia Murgescu (super tare tipa – ne va fi greu sa ne batem cu ei. Io zic ca ei sunt favoritii). Lumea pierduta la 5 minute dupa ei (alta echipa tare – fratii Mihu si ciclistii Campean-Horatiu si Roxana). Ma gandeam ca macar la trekking sa facem o figura buna....ca majoritatea echipelor erau bune la bita. Ajungem in Capra odata cu Cetatea Brasovului...ne hidratam, iau o gura de sandvis(din cele 4 care le aveam) si ...mai departe spre Caltun. Plecam inaintea colegilor din Brasov...deja incep sa para si celelalte echipe. Nu mai urcam in creasta, prindem o brana ce urmeaza curba de nivel si trecem pe sub Paltinu pana in sa. Suntem pe 4...suntem motivati, insa in fata sunt echipe de top. Primii sunt Vifor (din Cisnadie)...au avantajul ca stiu zona foarte bine. Tragem tare, mergem pe Lespezi...Caltunul nu trebuie sa fie departe. In spate ne urmaresc indeaproape Cetatea Brasovului...ajungem la Caltun in jur de ora 12. Suntem in grafic. Viforu a mai pierdut din traseu si sunt la 10 minute in fata noastra, lumea pierduta vreo 25 si Getica primii la 40 min. Oare cat o mai rezista Silvia...ea duce trena, cel putin asa mi s-a parut. La noi, Cosmina e in forma, merge, nu are probleme cu genunchii...iar mie si lu Balan betele par inca 2 membre in plus. Pot spune ca am urcat numa in maini fara a solicita picioarele. Suntem destul de odihniti, Gabi un pic obosit (lipsa betelor l-a solicitat mai mult). Plecam catre Negoiu, intram pe Strunga Dracului ca e mai scurta si mai spectaculoasa. Nu strangem betele, inaintam asa sa nu pierdem timp. Destul de mare inghesuiala pe Strunga dar turistii ne fac loc si ne ureaza succes. Am ajuns pe Negoiu...io zic repede. Se merge mult mai rapid decat m-as fi asteptat. Discut cu Balan...si e de acord ca putem ajunge pe lumina la Turnu Rosu. Imi zice ca stie bine traseul pe Saua Corbului , Chica Pietrelor ceea ce ma linisteste. Negoiu...Acul Cleopatrei...Custura Saratii...atacam repede...cataram cu bete...fara bete....trebuie sa iesim in Serbota. Multi turisti straini in Fagaras...nu ne pasa noi alergam mai departe. Gabi pare din ce in ce mai obosit...io ii zaresc pe Lumea Pierduta...au maxim 10 minute...Cosmina nu are probleme...Balan parca e la plimbare. Ajung in Serbota, l-am prins pe unul din gemeni. E surprins ca i-am ajuns...dar nu foarte suparat, ca doar suntem prieteni. E suparat ca unul de-al lor e un pic accidentat. Le uram bafta, ei pleaca...noi mancam sa ne revenim dupa efortul depus. Nu ii lasam sa se indeparteze prea mult...si plecam si noi. Balan ii da betele lui Gabi...coboram Serbota...inaintam...trecem de refugiu Scara...e cam ceata. Nu reusim sa ne apropiem de Lumea Pierduta si totusi ei au un om care merge mai greu. Dar si ritmul nostru a scazut...Gabi e tot mai in urma, Balan e cu el, il supravegheaza. Cosmina e ca la inceput, m-ar depasi, dar tre sa asteptam pe ceilalti. Balan tot se apropie de mine zicandu-mi...”Ce chef am de un alergat”...il inteleg, dar mai e mult. Ajungem la Avrig la 2 minute de Lumea Pierduta,sunt si ei obositi. E ora 16.00 (s-ar putea sa ma insel)... Getica si Vifor au aproape o ora in fata nostra. Ne batem pt locu 3 cu Lumea Pierduta...Ei pleaca primii si se opresc la izvor. Noi mai stam sa ne revenim. As pleca, as alerga (sigur si Balan ar face la fel) dar ne-am omora echipa. Stam cam mult, aprope 20 minute...vedem o echipa ce coboara din creasta catre CP din lacul Avrig. Plecam...stresati de ideea ca am stat prea mult. Mai avem un CP si apoi Turnu Rosu. Urcam prima panta...ajungem sus, cei din spate trecprin post cu o repeziciune fantastica si urca de parca acum a inceput concursu. Suntem bantuiti de ideea ca pierdem si locu 4. „Cum dracu si-au revenit asa repede Cetatea Brasovului”...tragem tare...Balan nu mai poate sta cu Gabi...il „mananca” vrea sa alerge sa duca trena. Il oboseste mult sa stea ultimu. Cosmina isi vede de treaba, e in ritmul ei. Exact ca la inceput, nu a incetinit deloc. Ai zice ca s-a mers in ritmul ei. Greu de zis...erau portiuni de urcare in care ma chinuiam sa scap de ea...sa pun diferenta...insa era ca un scai dupa mine...tot respectu...ne-a uimit rau de tot. Intotdeauna ne-am pus problema ca fata e omul cel mai slab. Cosmina ne-a aratat ca nu e neaparat asa. La un moment dat echipa din spate s-a oprit...de ce?...ca doar erau la 3-4 minute dupa noi. Pana in saua Corbului erau numa plaiuri...insa nu ne puteam distanta de ei...si nici nu ne putea apropia de Lumea Pierduta. Aproape de CP ne dam seama ca ne-a alergat Grindu (prima echipa de la avansati – au mers extraordinar). Am intrat aproape deodata in CP...insa ei erau mult mai relaxati. E 7 seara....Lumea Pierduta are 15 minute avans. Ultima coborare, ma durea genunchiu drept, dar nu conta ...mergem in bete. Si Balan era un pic macinat de durere...mersese o gramada fara bete. Doar Cosmina era undeva la 100 m in fata nostra. Mergea de parca acu incepusem competitia...si nu acum 12 ore. Am marit ritmu...si i-am prins iar pe Grind...mai erau 5 km si intram in tura de bita. Incredibil ...cine si-ar fi inchipuit. Luati de val ...impreuna cu Balan incercam o strategie fara dormit sau cu dormit in padure in traseu pentru ca sa nu pierdem o gramda de timp. Au urmat cateva certuri cu Gabi ( sper ca pana la urma constructive) in urma carora am luat decizia sa dormim in CP Tabara de Baza. La 20.34 am intrat in scoala generala din Turnu Rosu si ne-am apucat de echipat bitele. Pe la 21.00 am plecat spre urmatoru CP din Cisnadie...la vreo 2 minute de Lumea Pierduta. Ne vazuseram de atatea ori pe traseu incat am devenit buni prieteni. La iesirea din Turnu Rosu ne-au asteptat....ca sa mergem impreuna pe sosea pana in CP Cisnadie. Asa am facut...pentru cateva momente uitaseram de competitie ( doar eram echipele de pe locu 3 si 4...ar fi trebuit sa ne batem pt podium). In afara de cateva pietre aruncate de cativa tiganusi din Talmaciu si injuraturi la adresa noastra...ca doar asa e in Romania, sportivul nu mai e apreciat...nu am avut probleme si am ajuns la 22.42 impreuna cu Lumea Pierduta in CP tabara de baza. Am mancat, am stat de povesti si am plecat la 2.34 cu mountainbiku in sens invers ca sa scapam de pluta. Iarasi...am estimat gresit si am mers prea repede (era o urcare de 30 km), astfel ca la 4.30 am ajuns la rapel impreuna cu echipa Fata si Mosii de la avansati (acesta se dechidea la 5.30). Precizez ca plecaseram impreuna din tabara de baza. Am scos foliile de supravietuire si am incercat sa mai dormim vreo 1 juma, reusind sa intram in proba pe la 6.30. Am plecat catre pluta la ora 7.00, si de aici a intrat in schema „forta naturii” (Balan)...care a tras fata pana la pluta. A mers fantastic, asa ca am ramas de caruta fiind cel mai slab din echipa in conditiile in care Balan tragea la fata! Cand am ajuns la pluta doar Vifor erau pe lac si Fata si Mosii. Era clar ca Vifor vor castiga urmati de Getica. Pentru locu 3 inca bataia era mare. Deocamdata eram noi insa ne suflau in ceafa echipe de ciclisti. Ne-am chinuit un pic cu pluta...pierzand mult timp (2.15). Chiar daca am iesit din apa pe locu 3, la plecarea spre varfu Muncel am fost depasiti de Lumea Pierduta si foarte curios de Garage Racing ( care a profitat de timpii limita...avand un timp slabut la trekking). Eram pe 5...un pic demoralizati mai ales ca mai urma o urcare de 18km pana in Muncel. Am luat un activator si...foarte curios am reusit sa stau langa echipa pana sus in post. Balan a tras non stop la bita Cosminei...astfel ca am avut un ritm foarte bun pe urcare. La vreo 15 minute de CP ne-am intalnit cu Cetatea Brasovului care faceau traseul in sens invers. Am realizat pentru prima oara ca putem iesi din primii 5 si ca strategia nostra nu avea sa fie castigatoare (trebuia obligatoriu sa mergem pe partea cealalta, era mult mai rentabil in conditiile in care suntem buni la carat sau impins bite). Am incercat sa fortam sa ajungem la CP de unde incepea coborarea ...ca sa mai recuperam si noi ceva. Ca ghinionul sa fie complet in CP 8Muncel a inceput ploaia. Traseul umed plin de bolovani a inceput sa ne puna probleme la deplasarea pe biciclete. Dupa 15 min din post deja nu se mai putea merge pe ele. Pe poteca curgea un mic paraias care te obliga sa fii in apa pana la glezne. Frustrarea foarte mate pt cei doi ciclisti din echipa (Balan si Gabi) care s-au straduit cat au putut de mult sa mearga pe ea. Indicatoarele care aratau inca 7-8 ore care destinatie...ne-au demoralizat din ce in ce mai mult. Ne-am mai suit pe bite la Tomnatic si apoi pe plaiurile care duceau la Rosengarden dar numai pe urcare. Am incercat sa coboram pe poteca inierbat si mocirlita, insa dupa 3-4 trante a trebui sa ne lasam pagubasi. Ploaia, traseul innamolit ne-a demoralizat total, astfel ca pe ultima panta catre CP Rosengarden Balan ne striga cu un zambet care nu era a lui...”Mergem cu 2 km/h.....ba nu ..cu 2,3km/h” Am impins la bita de mi-a venit acru...ce sa mai zic de Balan care impingea la doua bite. Cosmina era destul de obosita ...ca si noi de altfel...insa tragea de ea de parca era ultima 100 de metri. Chiar daca ne mai ziceau cate unii ca o echipa e la 10 minute iar cealalta la 15....eram vlaguiti si tinta era....”Sa terminam odata concursu asta!” Am ajuns si la Rosengardem dupa cateva cazaturi pe panta din fata refugiului. Lumea Pierduta si Garage Racing se distantasera 45 min-1 ora. Eram convinsi ca si Cetatea Brasovului pe partea cealalta erau mai castigati. Am atacat varfu Magura...noroc ca a incetat ploaia...Balan era incredibil...impingea bitele alea de parca avea o presa de haltere de sala care trebuia impinsa. In momentele alea il asemanam cu Dani de la echipa Grind. Ajunsi pe varf...am ales varianta cea mai proasta....cruce rosie catre Cisnadie 3 ore...asa scria pe indicator. Dupa 20 minute a disparut crucea rosie...devenind albastra...si nu de la oboseala...asa ca ne-am mai intors 10 minute sa intram in traseu. Traseul s-a dovedit a fi de fapt o poteca normala de munte prin padure...Am tras de bitele alea ...nici nu va puteti inchipui. Si padurea aia nu se mai termina...cred ca am injurat in gand de nu ma mai spovedeste nici un popa. Am ajuns intr-un final la drumul forestier de KTM pe care ar fi trebui sa coboram. Oricum nu am pierdut decat o ora si ceva Am intrat in Cisnadie impreuna cu echipa cu care am plecat in aventura de dimineata...Fata si Mosii (avansati). Parca oboseala acumulata a disparut dintr-o data...eram foarte vioi...si dupa inca o cazatura de final ( lipsa franelor de spate )....am ajuns la sosire la 19.59....dupa 35ore si 39 minute. (pe locul 6) Felicitari Balan, Gabi, Cosmina meritati tot respectu. Multumim echipei Lumea Pierduta...pt ca ne-a oferit o lupta corecta pana la final. Multumim oamenilor suport Anda, Adi si Irina pt voia buna cu care ne-au asteptat. Multumim sponsorului...care ne-a adus pepenele si bananele de care aveam nevoie dupa trekking ( si pt transportul catre tabara)...multumim CPNTistilor care ne-au sustinut de acasa....si tuturor concurentilor fara de care nu ar exista competitia.Cornel – CPNT Brasov

Despre mine

Fotografia mea
2011 - Adventure Races 2012 - Winning Races